Despre autonomia Ținutului Secuiesc, cu fantasma Imperiului în fundal

         Pentru foarte mulți români și cred că și pentru suficient de mulți maghiari motivele adevărate ale mitingului din Covasna rămân un mister. La o analiză obiectivă, vedem că procesul de descentralizare este mai profund în România chiar decât în țări care se laudă cu asta. Dar nimeni nu spune că descentralizarea reprezintă un panaceu. Ca orice proces administrativ, are și părți mai puțin bune, și limite. Iar cum diferențele de dezvoltare între regiuni reprezintă o realitate, trebuie să găsim o componentă de solidaritate a procesului, care să nu permită accentuarea acestor diferențe.

        Nu am auzit reprezentanți politici și din societatea civilă maghiară făcând o analiză a limitelor și consecințelor descentralizării în ceea ce privește dezvoltarea celor trei județe cu populație preponderent de naționalitate maghiară. Tot ceea ce ne spun este că autonomia teritorială pe criterii etnice rezolvă toate problemele etnicilor maghiari.

Mă tem că acești lideri nu vor înțelege că întoarcerea în trecutul medieval sau în cel al Imperiului Austro-Ungar este o falsă soluție. Lucru înțeles totuși de etnicii maghiari, care – prin numărul de zece ori mai mic decât cel scontat și anunțat de organizatori – au dat de înțeles că doresc altceva de la liderii lor, care nu și-au schimbat discursul și proiectul de la Revoluție încoace. Timp în care oamenii s-au schimbat, doresc altceva si au alte nevoi și interese.

        În fond, Harghita, Covasna și mare parte din Mureș sunt județe conduse de etnici maghiari, la fel și orașele și comunele. Instituțiile care depind de consiliile locale și județene sunt conduse de etnici maghiari. Ce a schimbat asta în viața lor? Ce ar schimba creșterea izolării, adica autonomia pe criterii etnice? Regiunea Autonomă Maghiară – la care visează cele trei partide maghiare, în ciuda ”diferențelor” afișate de complezență – a fost cu adevărat un succes economic, social și cultural?

        Regionalizarea nu este un proces care să se desfășoare pe criterii etnice. Ea are drept subiect cetățenii României, nu etnii trăitoare aici. Cetățenii români sunt egali în drepturi și obligații. Iar discuții pe marginea proiectului, multe dintre ele născute din orgolii locale, au loc peste tot în țară. Este unul dintre posibilele efecte contra-productive ale procesului: această concurență între eventualele viitoare regiuni, concurență pentru a obține mai multă putere pentru liderii locali, nu pentru a servi mai bine interesele cetățenilor.

        Acțiunea de azi, din Covasna, tot în această logică a fost organizată, a obținerii de puteri mai mari pentru liderii locali, și nu pentru o viață mai bună pentru etnicii maghiari. Acești lideri au avut la îndemână și mijloace, și timp să demonstreze ce pot. Statisticile si realitatea demonstrează eșecul lor. A ascunde acest eșec în spatele luptei pentru o și mai mare autonomie nu este cel mai bun exemplu de onestitate politică.

        Poate că în locul unor astfel de acțiuni, care vin în contradicție cu prevederile Constituției României, liderii maghiari ne vor spune tuturor ce conținut dau ”autonomiei”, ce doresc, concret, în afară de separatism pe criterii etnice, de la majoritate. Manipularea sentimentelor naționale nu produce nimic bun. Inventarea unor identități locale și regionale din considerente legate de jocurile de putere este un proces periculos.

Ca să reușească, regionalizarea trebuie să întărească, nu să slăbească solidaritatea națională, trebuie să reducă, nu să accentueze decalajele de dezvoltare, trebuie să aducă mai multă democrație, nu să o pună în discuție. Nu de la imperii moarte vin soluțiile la problemele etnicilor maghiari, care nu sunt cu nimic diferite de cele ale etnicilor români.

        Soluțiile vin de la fiecare dintre noi, de la un efort comun de a găsi rezolvarea cea mai bună problemelor cu care ne confruntăm. Și încă ceva: este nevoie de o mai bună comunicare, de o mai bună cunoaștere între cele două etnii. Temerile vin din necunoaștere.

        Eu cred că, dincolo de orice, slaba participare la manifestația de azi este un semnal dat liderilor maghiari, de a reveni cu picioarele pe pământ și de a servi interesele cetățenilor, nu pe cele proprii. Rămâne de văzut dacă vor înțelege și vor ține cont de acest semnal.