O aniversare uitată

        Se împlinesc azi două decenii de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, care consfințea transformarea Comunității Economice Europene în Uniunea Europeană. Era o schimbare de fond, nu una cosmetică, pentru că o structură apărută în anii Războiului Rece, care se adresa țărilor occidentale, se adapta realităților din Europa post-comunistă și se deschidea către foștii sateliți ai defunctei Uniuni Sovietice.

        Tratatul de la Maastricht a adus o serie de noutăți, printre care și cetățenia europeană, care răspundea nevoii de a da o bază mai solidă unei construcții ce urma să se extindă spre Est.

        Reamintesc eforturile României de a se transforma, de a se reforma, pentru a îndeplini condițiile de aderare la Uniunea Europeană. S-a tot spus că România a revenit în Europa. Eu cred că România nu a plecat niciodată din Europa, la figurat vorbind. CEE și, apoi, Uniunea Europeană au fost pentru noi exemple de succes și un imbold pentru a face munca grea și plină de sacrificii, necesară admiterii în Uniune.

        Ar trebui să ne aducem mai des aminte ce au însemnat acele eforturi, ce aspirații aveam și ce oportunități ni se oferă prin aderarea la Uniunea Europeană. Nu este drept să ne oprim numai asupra problemelor pe care le are acum Uniunea – probleme care sunt datorate atât crizei economice, cât și lipsei unui mare proiect de genul celui care a dus la nașterea Uniunii, în 1993, prin intrarea în vigoarea a Tratatului de la Maastricht.

        Uniunea Europeană trebuie să-și continue drumul, să-și rezolve problemele prin efortul tuturor țărilor membre, să-și facă un nou proiect de viitor, care să răspundă așteptărilor cetățenilor europeni. România este vital interesată în succesul proiectului european și, oricât de nemulțumiți am fi de unele sau altele dintre aspectele funcționării ei, avem și puterea, și dorința ca, împreună cu ceilalți membri ai UE, să facem acele schimbări pe care le impun realitățile și cerințele cetățenilor europeni.

        Puterea stă în Uniune. Într-o lume organizată tot mai mult în mari blocuri politico-militare și economice, nicio țară europeană nu va putea reuși de una singură. Cei care își închipuie așa ceva greșesc profund. Dar Uniunea trebuie să rămână una a drepturilor și obligațiilor egale pentru toți membrii. Iar România, odată cu vocația europeană, trebuie să-și regăsească și viziunea europeană, să contribuie la structurarea acelui proiect de viitor de care are atâta nevoie construcția europeană.   

Un gând despre “O aniversare uitată

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s