Despre problemele din educație, după marș

O parte din educatorii, învățătorii și profesorii din sistemul educației naționale a ieșit în stradă, pentru a-și face cunoscute problemele și doleanțele. Un act firesc într-o democrație și, înainte de orice, remarc modul decent în care s-au desfășurat protestele. Schimbarea vine și din exemplul personal, dacă e să fim onești până la capăt.

Cred că dascalii au bătut la uși deschise, pentru că guvernul Ponta a dovedit nu doar faptul că știe bine problemele din educație, dar și că are voința de a le rezolva de o manieră durabilă. Numai că acest lucru cere timp și mijloace financiare. Pe care trebuie să le ofere, în primul rând, economia României. Aici încep marile probleme, probleme care sunt comune și altor sisteme publice, de pildă sănătatea. Cum am lua-o, lucrurile depind în primul rând de performanța economiei și nu de voința guvernului.

Putem decide, împreună, că, în limitele bugetului avut, dăm toți banii pentru sănătate și educație. Ce facem cu ceilalți care așteaptă alocări bugetare? Cu IMM-urile? Cu infrastructurile de transport? Cu altele asemenea? Lipsa unor investiții publice cât de cât semnificative va agrava starea economiei, deci și starea celor două sectoare, educația și sănătatea.

Eu cred că este salutară decizia Executivului de a folosi resursele bugetare suplimentare, datorate creșterii economice din acest an, pentru o mărire semnificativă a salariilor debutanților din Educație și a medicilor rezidenți. Trebuie să asigurăm continuitatea generațională în cele două sisteme. Inevitabil, medicii și profesorii în vârstă părăsesc sistemul. De unde vom recruta înlocuitori, pentru a-i înlocui, dacă tinerii nu găsesc motive să se angajeze în educație și în sănătate? Mărirea salariilor celor tineri, aflați la început de carieră, era principala urgență.

Trebuie să urmeze și alți pași. Unul dintre ei, care mie mi se pare la fel de important, ar fi investițiile în formarea permanentă a profesorilor și medicilor, capitol la care sunt prea puține mijloace disponibile. Un alt pas important ar fi combaterea reală a abandonului școlar din motive economice sau, mai direct spus, din cauza sărăciei. Înțeleg că în Bugetul pe 2014 sunt alocate resurse special pentru această acțiune și nu pot decât să salut această decizie. Măsurile similare, luate de Guvernul Adrian Năstase între 2001 și 2004, au dovedit că acei bani au fost folosiți cu rezultate remarcabile.

Pe de altă parte cred că noi, ca societate, trebuie să facem un efort mai consistent pentru a recunoaște educatorilor și medicilor un statut social demn. Vedem prea mult uscăturile și prea puțin pădurea. Unii blameaza la grămadă aceste grupuri profesionale, din pricina erorilor unor indivizi. Este o abordare contra-productivă. Răspunderea este individuală, vina la fel. Este și acesta un motiv, și unul foarte serios, pentru care pleacă oameni de bună calitate și din educație, și din sănătate.

În fine, nici educatorii, nici medicii, nu sunt grașii care s-au cocoțat pe grumazul ”întreprinzătorilor” și le iau banii de la gură. Nu cred că, fără oameni instruiți și sănătoși, vreun întreprinzător va putea face profit, iar afacerea lui va fi un succes. A contrapune, cum a făcut și acum președintele Traian Băsescu, educatorii, medicii si funcționarii de stat, celorlalți angajați din România este o acțiune ilogică și periculoasă. Suntem toți interesați de succesul societății și efortul fiecăruia este necesar și trebuie respectat ca atare. Nu sunt angajați buni și angajați răi, unii în sectorul privat, ceilalți în sectorul public. Fiecare are utilitatea lui și trebuie judecat după ceea ce face, nu după clișee care caricaturizează realitatea.

Sper că, în următorii ani, vom avea tot mai multe motive de satisfacție atât în ceea ce privește calitatea actului educațional, cât și a celui medical. Am motive de optimism și unul este felul în care s-a desfășurat marșul de azi al celor din sistemul educației publice.

Un gând despre “Despre problemele din educație, după marș

  1. Suntem toți interesați de succesul societății și efortul fiecăruia este necesar și trebuie respectat ca atare. Nu sunt angajați buni și angajați răi, unii în sectorul privat, ceilalți în sectorul public. Fiecare are utilitatea lui și trebuie judecat după ceea ce face, nu după clișee care caricaturizează realitatea. Asta este realitatea, numai impreuna o putem schimba in directia dorita de populatie spre mai bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s