Proclamați, sau mai degrabă auto-proclamați cu surle și trâmbițe drept marii câștigători ai alegerilor de anul acesta, populiștii europeni și-au deschis drumul spre noua legistlatură a Parlamentului European cu o înfrângere. Iar asta chiar în Olanda, acolo unde nu cu mult timp în urmă, la Haga se semnau acorduri pentru formarea unui viitor grup europarlamentar care să submineze Uniunea Europeană chiar din interior.
Partidul olandez pentru Libertate, condus de Geert Wilders, unul din cei mai vocali politicieni populiști și xenofobi din Uniunea Europeană, s-a clasat, conform sondajelor, pe un rușinos loc 4 la alegerile desfășurate ieri în Olanda. Iar față de precedentul mandat a pierdut, alături de un fotoliu de europarlamentar, și câteva procente bune din sprijinul popular. Deși conform legislației europene rezultatele oficiale nu se vor putea face publice decât duminică, nu văd motive pentru care acestea să fie radical diferite față de exit-poll-uri. Iar aseară am văzut, la televiziunea publică din Olanda, un Wilders obosit, care și-a recunoscut înfrângerea blamându-și – ce ironie! – propriul electorat pentru rezultatul mult sub așteptări.
Am luptat de-alungul mandatului precedent, alături de alți colegi europarlamentari români sau din alte state membre, împotriva oricăror forme de populism și de intoleranță politică, iar rezultatul de ieri demonstrează că acțiunile noastre și-au găsit ecouri, că ceea ce am făcut pentru a combate politicienii radicali a produs roade. Uniunea Europeană, cu toate imperfecțiunile sale, este un proiect mult prea important pentru a-l lăsa pradă celor care oferă soluții derizorii pentru problemele cu care ne confruntăm azi cu toții. Dezbinați, așa cum propun acești politicieni să fim, nu vom reuși niciodată să depășim dificultățile pe care le-a adus cu sine criza economică. Iar alegătorii au dovedit, cel puțin în cazul Olandei, că resping populismul și xenofobia.
Tot ieri au avut loc alegeri și în Marea Britanie, unde populiștii lui Farage se spune că ar fi avut sorți de izbândă mai buni. Un alt mare pas vor fi alegerile din Franța, unde rămâne de văzut care vor fi rezultatele „dinastiei” Le Pen. Însă, oricum ar fi, înfrângerea din Olanda transmite un semnal clar, acela că europenii preferă soluțiile punctuale, că s-au săturat de găsirea unor vinovați de serviciu și de blamarea românilor din străinătate pentru toate neajunsurile cu care se confruntă. Sper ca, pe 25 mai, să sărbătorim victoria normalității în întreaga Uniune Europeană!
CORINA CRETU 
O Jerba De Crini De Tulcea Pe Sicriul P.N.L.
O zi insorita de decembrie marcheaza cu generozitate divina data la care noul presedinte al Romaniei, Excelenta Sa, Dl Crin Antonescu, dupa ca a depus Jurmantul in fata parlamentarilor Republicii iese din cladirea Sfatului Tarii si, de la o tribuna amenajata astfel incat sa domine intreaga suprafata inconjuratoare, se va adresa celor peste un milion de romani stransi la inititiva Dreptei Politice Nationale coordonata si supervizata de dna Elena Udrea, atat pentru a multumi celor peste 90% dintre alegatorii romani care, fericiti ca in sfarsit Dreapta Politica Romaneasca si-a regasit forta de a se reface ca entitate marcanta si dominanta pe esicherul politic national, i-au asigurat celui mai de seama reprezentant al acesteia, dl Crin Antonescu, un succes rasunator si de record in abia terminatele alegeri prezidentiale, cat si pentru a anunta demiterea neconditionata si iminenta a lui Victor Viorel Ponta din functia de Prim Ministru si incredintarea acestei functii celui mai iubit si competent politician roman din ultimii zece ani, dl Traian Basescu.
Urcat la tribuna insotit la dreapta sa de proaspat unsa vicepresedinte al Parlamentului European, nimeni alta decat distinsa sa sotie, dna Adina Valean, de dl Basescu Traian la brat cu Elena Udrea, de prietenul sau cel mai bun, dl Vasile Blaga, de dna Norica Nicolai tinandu-se de mana cu dna Monica Macovei si nu in ultimul rand de d-na Elena Sida Basescu, noul presedinte al Romaniei este intampinat de un tsunami de ovatii care risca sa sparga geamurile cladirii Parlamentului.
Inr-un gest studiat din materiale filmate in Argentina lui Juan Peron, d-l presedinte, dupa ce-si arunca in multime haina pe care a dezbracat-o tot in urma unor studii de comportament, de data asta neaose, ale d-lui Traian Basescu, isi sufleca manecile camasii si ridica spre cer mainile, gest care se vrea pecetluitor de victorie.
La acest moment cineva din multime ii intinde o sticla de sampanie inceputa din care d-l Antonescu soarbe o gura dupa care o arunca din nou in multime. Succes garantat si patentat tot de predecesorul sau, Traian Basescu. Multimea in delir incepe sa scandeze cu lacrimile de bucurie si triumf al Dreptei Politice Nationale: “Antonescu, Antonescu!”.
Strabatut de emotie d-l presedinte se prinde in corul celor peste un milion de voci si striga impreuna cu multimea: “Antonescu, Antonescu!”.
In acest moment cineva din apropierea sa il trage vanjos de umar. Intorcandu-se spre persoana care indrazneste sa-i strice momentul de glorie, mai intai isi sterge o bala scapata in barbie in timpul somnului de refacere din timpul zilei parlamentare si apoi cu ochii mijiti da de femeia de serviciu din Sala Senatului care-i spune:
-Treziti-va, d-le Senator, si mergeti acasa! Sedinta s-a terminat de multa vreme, au plecat toti, ati avut noroc pentru ca in timpul somnului ati inceput sa strigati; “Antonescu, Antonescu” si v-am auzit de pe hol unde dadeam cu aspiratorul, altfel ati fi ramas peste noapte aici!
Auzind-o Crin, se intinde mai intai de-i troznesc oasele, moment in care tot pe model Basescu scapa si o vantoasa puturoasa izbavitoare de gaze stomacale, apoi cu un zambet de satisfactie pe figura ii multumeste femeii si pleaca spre casa sa-i povesteasca Alinei ceea ce-i povesteste mereu si mereu de cand Basescu i-a promis ca-l va face Presedintele Romaniei.
Lasand gluma la o parte, Crin si-a aratat in ultimele sale evolutii adevarata sa vocatie si anume cea de cioclu politic. Dupa ce a ingropat, dantuind pe mormantul inca proaspat USL-ul, omu’ o pune de grabnica ingropaciune si a singurului partid istoric ce ce ne-a mai ramas intru amintirea Bratienilor si anume Partidul National Liberal.
Faptul ca el si-a dat ultima farama de onoare pe o eventuala functie pentru nevasta-sa in Parlamentul European, iar pe plan local pe promisiunile chiombului ca-l va face presedintele Romaniei, mai treaca mearga. In definitiv de la Iuda si pana mai in zilele noastre, lumea a fost este si va fi plina de tradatori dispusi sa se vand pe o punga de arginti. Altceva ma racaie pe mine! Si anume atitudinea liberalilor pe care pana acum ii tineam la rang de cinste, de oameni cititi si cu glagorie la taratacuta.
Ori in aceste conditii fie o mana dreapta de Manolea, Merlin sau Mama Omida, fie un amoc general in PNL ar putea justifica atitudinea de miorite ce se lasa abatorizate si aruncate apoi sub formna de oase la caini, doar pentru ca Sefu’ sa-si puna muierea pe un scaun mai caldut la PE, iar pe el in jilt la Cotroceni.
Tot de consecintele unui atac al mustii tsetse sau de un amoc colectiv tine si entuziasmul acelorasi liberali care au gasit in Klaus Johannis, omul providential care sa-i scape de rusinea celor 15% realizate la actualele alegeri si sa-i poarte spre Putere la viitoarele alegeri. Bre, liberali, bre, neamtu’ nu este, bre, nici de departe laconic in exprimare, ci nu prea are cuvinte si discurs. Ar fi fost bun ca Prim Ministru in coasta lui Basescu, dar ca lider de partid o veti lua in freza cu el. Cel putin Crin le avea bine cu vorbele, cu cvasimutu’ de Johannis o sa va trebuiasca interpret ca sa stiti ce vrea. Treziti-va oameni buni, sunteti doar in coma indusa de Crin, va puteti inca salva partidul si implicit cururile voastre simandicoase de invazia portocaliilor in viitoarea Dreapta Unita Nationala. Crin va va ingropa un-doi si va dansa pe mormantu’ vostru, precedent este, asa ca ochii mari si pe portofel ca altfel dracu-i al vostru!