Tocmai am vorbit cu Dana. M-am bucurat sa o aud ca e mai bine. S-a intors de la Viena, dupa a doua operatie, si spune ca e ok. Pana acum, toate cheltuieluile se ridica la 60000 de euro, bani imprumutati de la prieteni, pe care trebuie sa-i returneze. Mi-a vorbit foarte frumos de Fundatia „Renasterea”, care a ajutat-o foarte mult.
I-am povestit despre solidaritatea care s-a creat in blogosfera fata de cazul ei si era impresionata. Spunea ca, dupa ce se face bine, isi propune sa se angajeze activ in campaniile de prevenire a cancerului.
Multa sanatate, Dana!
http://petrisorsokol.wordpress.com/2008/05/19/dana-deac-are-nevoie-de-ajutorul-nostru/
CORINA CRETU 
Multumesc Corina pentru comentariul tau. Esti un OM MARE.
Corina,
dumnezeu e mare si are grija de toti.Eu abia azi am aflat de necazurile Danei(desi ma intrebam pe unde o fi) 😦 Acum stiu
http://bogdan-andrei.blogspot.com/2008/05/au-rmas-cu-mine-doar.html
Spunei ca are si prieteni noi care sunt alaturi de ea si ca se afla in rugaciunile mele.
Doamne ajuta!
În astfel de momente îmi pare rău că nu sunt un Dinu Patriciu ca să am posibilitatea rezolvării problemelor financiare. În lipsa posibilităţilor financiare, nu pot decât să fiu mânios pe sistemul de asigurări medicale din România care funcţionează foarte bine numai atunci când eşti sănătos şi îţi ia banii, şi nu puţini, şi totul rămâne în grija ta atunci când ai nevoie de mai mult de o aspirină. Evident că zeci de mii de euro este foarte mult, mă gândesc însă că dacă s-ar face aici condiţiile de acolo, suma ar fi mult mai mică.
Oare nimeni nu observă că incidenţa cancerului a crescut de zeci de ori, poate sute de ori faţă de acum 50 de ani. Nimeni nu se întreabă de ce? Poate că este vorba de noxele automobilului, poate că este vorba de E-uri, de telefoanele mobile… ceva trebuie făcut. Ridicatul din umeri nu mai poate fi o soluţie. Ascult cum la Realitatea TV cineva spune „un batrân de 53 de ani”. Dacă lucrurile merg tot aşa, în scurt timp vârsta de 50 de ani va fi o performanţă.
„Un batran de 53 de ani”?! Eu stiu ca peste tot in lume speranta de viata creste, nu scade.
E trist ce se intampla, sunt atatea probleme si atat de multi oameni amarati. Si mie imi pare rau ca nu intotdeauna pot ajuta asa cum imi doresc. Dana imi povestea ca ea totusi a avut noroc, in sensul ca a putut avansa o suma importanta pentru operatie. Sunt, totusi, multi oameni adevarati, saritori – in general, cei care au putin, isi rup din acest putin pentru asemenea acte de solidaritate. Mai ales acestia trebuie admirati si apreciati.
Creşte speranţa, dar lumea va muri din ce în ce mai la tinereţe, vor apărea noi boli, cancerul transmisibil… Eu de ce spun tot timpul că trebuie să ne pregătim pentru vremurile care vor veni. Din păcate toată lumea spune că sunt… pesimist. Iată că ce spuneam acum 10 ani deja se vede afară, nimeni nu ar mai recunoaşte astăzi acest lucru.
Privesc la luptele acestea electorale absolut penibile, la domnul Ghişe care-şi recită datele statistice care demonstrează că românii trăiesc de câteva ori mai bine decât acum 4 ani, pe Cozmin Guşe care demonstrează că tot ceilalţi sunt satana în persoană… deja am început să mă enervez. Sunt miliarde de oameni care se vor petrece din această lume fără măcar să-şi dea seama ce i-a lovit. Iată, încă un cutremur în Indonezia, ca şi în China, un cutremur antropic. La fel şi fenomenul încălzirii globale. Oare sunt singurul care vede că astfel de probleme sunt mult mai importante decât certurile de grădiniţă la care asistăm pe la TV?
Ieri am observat o problemă „europeană”. Poate nu o observam dacă nu căutam date despre situaţia din Staţiunea de Cercetări Viniviticole de la Ştefăneşti-Argeş. Se pare că uniunea europeană doreşte să lase România fără viţă de vie şi plăteşte 4 mii de euro pentru defrişarea unui hectar de viţă-de-vie. Eu speram ca România să câştige ceva bani din exportul de vin, se pare că nici din asta nu vom câştiga nimic. Defrişarea viţei de vie (probabil că vor fi mulţi care se vor bucura la cei 4 mii de euro), va duce la deşertificarea acelui teren, pentru că nu se poate planta altceva pe teren bolovănos şi, fiind de obicei pe deal, nu se pot face nici case. În plus, vom retrăi perioada disponibilizărilor din bazinul minier, s-au bucurat la bani şi pe urmă, după ce şi-au luat televizoare, frigidere şi maşini de spălat, au reînceput să moară de foame.
Mă tot întreb cum sau ce aş putea să fac ca să deschid ochii acestei ţări, să vadă cum se îndreaptă cu viteză maximă spre buza prăpastiei?
Mulţumim pentru veste, Corina. Veştile bune fac bine la Speranţă.
Pingback: SOLIDARITATE CU DANA DEAC. LEAPŞA TUTUROR! « Welcome to Roxania
Pingback: Solidaritate cu Dana Deac. Leapşa tuturor! « Barlogul Pntcd
Corina, aici Jammie din Tg-Jiu, am mai vb noi acu ceva saptamani. Am postat si la mine pe blog linkul cu Dana. Nu o cunosc personal, nu am avut placerea si onoarea, si mi-as dori sa-i scriu in mail, crezi ca ma poti ajuta cu asta? stiu ca are nevoie de liniste si odihna, m-am gandit totusi ac e posibil sa-i scriu in mail.Corina, tin legatura si cu isabelle Lorelai si acolo am aflat ca ai vorbit cu dana. Va sustin in continuare si te imbratisez si pe tine!!! te pup, revin mai tarziu si sper sa ne mai dai vesti bune. Oana alias Jamilla
Corina, trebuie sa-ti mai scriu curand. te pup si sa ai o zi cat mai fructuoasa!!
Dana, nici nu stii cat ma bucur ca esti bine!Cand am aflat de cumplita tragedie care s-a abatut asupra ta, ma intrebam cum a putut oare Dumnezeu sa te lase sa treci prin disperarea aceasta!Cunoscandu-te insa,(caci pentru mine ai ramas tot profesoara de filosofie din liceu pe care o indrageam la nebunie)mi-am dat seama ca daca putea cineva sa traca peste aceasta boala cumplita si peste disperarea adusa de ea numai tu puteai fi aceea! Ma rog pentru tine, ma rog pentru Danuta-cum ii placea lui tanti sa-ti spuna si sunt convinsa ca acolo in ceruri vegheaza sa-ti fie bine. Te iubesc Dana si sper ca dragostea mea si a altora carora le-ai daruit din viata ta,sa te ajute sa uiti de boala( si ea de tine)!
Sarbatori fericite!Dana
Mioara