Corina Crețu, pentru Gândul.ro: „Riscul de sărăcie la sat este de trei ori mai mare decât la oraș. În mediul rural, există un medic la peste 2.000 de locuitori”

Articolul integral poate fi citit accesând acest link.

Pandemia și războiul din Ucraina au multiplicat problemele cu care se confruntă populația României, prinsă între valurile de crize economice, sociale și energetice fără precedent, care au marcat întreaga lume. Un studiu Eurostat din 2022 arată că, în România, discrepanțele dintre mediul urban și cel rural sunt tot mai accentuate, aproape jumătate dintre locuitorii de la sate confruntându-se cu riscul sărăciei. Europarlamentarul Corina Crețu, fost comisar european, în prezent membru în Comisia de Politică Externă (AFET) a Parlamentului European, spune că riscul de sărăcie în mediul rural din România este de trei ori mai mare decât în mediul urban. 

Comisia Europeană a prezentat în 30 iunie 2021, în acest context, ‘’Viziunea Uniunii Europene pentru mediul rural’’, care se află în procesul consultării publice. Când va fi adoptată, toate statele membre vor trebui să dezvolte o strategie și un plan de acțiune care să reducă vulnerabilitățile din mediul rural.

„Decalajele urban-rural sunt semnificative și afectează economia țării”

Europarlamentarul susține că un obiectiv esențial pe care trebuie să îl aibă România este acela al reducerii discrepanțelor dintre mediul urban și cel rural, pentru că această neconcordanță demografică afectează economia țării în ansamblu, dar și cetățenii, de la cei mai în vârstă până la copiii care trăiesc la sate, de la educație și până la accesul la servicii medicale de calitate.

Statisticile sumbre sunt mărturia sărăciei și a unui nivel de trai impropriu pentru România anului 2022. Corina Crețu spune că atât Guvernul, cât și administrațiile locale au datoria de a sprijini elaborarea unor proiecte care să ducă la îmbunătățirea vieții oamenilor.

În prezent, în țara noastră, riscul de sărăcie în mediul rural este de trei ori mai mare decât în mediul urban. Cred că avem datoria de a trage mereu un semnal de alarmă asupra situației satului românesc. România are o componentă rurală puternică, fiind țara cu cea mai mare populație care trăiește în mediul rural din Uniunea Europeană.

La ora actuală, de pildă, în mediul rural există un medic la peste 2.000 de locuitori, un procent de 11 ori mai mic față de mediul urban. În ultimii 30 de ani, România s-a confruntat cu o migrare masivă a populației din mediul rural, fenomen care s-a accentuat odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, în anul 2007, dar mai ales odată cu ridicarea restricțiilor pe piața muncii în țările UE, pentru cetățenii români, în anul 2009″, mai spune europarlamentarul.

„În satele românești a scăzut nivelul de trai, s-a degradat infrastructura”

Potrivit Institutului Național de Statistică, dacă la momentul aderării României la Uniunea Europeană, populația rurală era formată preponderent din populație tânără, între 0 și 40 de ani, în prezent, satele românești s-au depopulat, tineretul a migrat fie spre marile orașe, fie la muncă în alte țări ale Uniunii Europene.

Din datele ultimului Breviar al Institutului Național de Statistică, populația rezidentă a României este de 19.530.000 de locuitori. Populația rezidentă în mediul urban este de 10,5 milioane de persoane, reprezentând 53,8% din populația țării. Primele 10 orașe, după numărul persoanelor cu domiciliul în România sunt: București, Iași, Timișoara, Cluj-Napoca, Constanța, Galați, Craiova, Brașov, Ploiești și Oradea.

Europarlamentarul Corina Crețu spune că Politica de Coeziune, împreună cu Politica Agricolă Comună și cu resursele din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pot juca un rol esențial, fiind surse majore de sprijin financiar pentru locuitorii din mediul rural. România are la dispoziție Fondul de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul de Coeziune (FC), Fondul Social European (FSE+), dar și PNRR, pentru investiții în proiecte care să vizeze dezvoltarea satelor.

”Guvernul și administrațiile locale au datoria de a sprijini elaborarea unor proiecte care să ducă la îmbunătățirea vieții oamenilor. La ora actuală, de pildă, în mediul rural există un medic la peste 2.000 de locuitori, un procent de 11 ori mai mic față de mediul urban.

În ceea ce mă privește, sunt îngrijorată de scăderea nivelului de trai în mediul rural, îmbătrânirea demografică și degradarea infrastructurii satelor românești. Vom continua să aducem în atenție toate aceste probleme, în scopul găsirii soluțiilor necesare pentru îmbunătățirea vieții oamenilor, fie că trăiesc la sat sau în orașe”, a conchis Corina Crețu.

Discurs în plenul Parlamentului European, despre Mecanismul de Cooperare Transfrontalieră

Stimate Domnule Preşedinte, stimați colegi,

Regiunile frontaliere terestre interne reprezintă 40% din teritoriul Uniunii Europene – aici fiind situate locuinţele a circa 30% din cetăţenii europeni.

Constatăm, însă, cu tristeţe, că tocmai aceste regiuni au – din punct de vedere economic – rezultate mai slabe față de alte regiuni din cadrul unui Stat Membru. Cetățenii, întreprinderile și autoritățile publice din regiunile frontaliere se confruntă cu dificultăți specifice – în special legate de serviciile medicale, reglementarea pieței muncii, impozite, dezvoltarea întreprinderilor, precum și obstacole legate de diferențele dintre culturile administrative și cadrele juridice naționale.

Fondurile pentru Cooperarea Teritorială Europeană și finanțarea instituțională pentru cooperare a grupărilor europene de cooperare teritorială au un rol important în a diminua din efectele negative, însă cu toţii am văzut că dificultățile nu pot fi soluționate doar prin finanțare și investiții.

Pe parcursul mandatului meu de Comisar European pe Politică Regională, am fost mereu preocupată de regiunile frontaliere. Astfel, pentru a propune o serie de măsuri concrete, împreună cu colegii de la DG REGIO am prezentat, în 2017, comunicarea intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE”. Am evidențiat, atunci, modalitățile prin care Uniunea Europeană și Statele Membre pot reduce complexitatea, durata și costurile interacțiunilor transfrontaliere, promovând utilizarea în comun a serviciilor de-a lungul frontierelor interne. Apoi, în 2018, Comisia Europeană a publicat propunerea legislativă cu privire la mecanismul de cooperare transfrontalieră. 

Sunt, sincer, îngrijorată de decizia Consiliului de a stopa procesul co-decizional, invocând probleme de ordin juridic nepertinente, mai ales ţinând cont că studiile efectuate demonstrează că această propunere legislativă ar putea soluţiona până la 50% din obstacolele transfrontaliere existente. Dacă barierele juridice și administrative ar fi eliminate, PIB-ul din regiunile frontaliere ar putea să crească cu valoarea aproximativă a 3% din PIB-ul Uniunii Europene, sau 8,7% din PIB-ul total produs în regiunile de frontieră terestră. Altfel spus, eliminarea barierelor juridice și administrative ar permite regiunilor frontaliere să fie cu 8,7% mai bogate decât sunt în prezent.

Mai mult decât atât, obstacolele existente provoacă o pierdere de circa 6 milioane de locuri de muncă în aceste regiuni, această cifră reprezentând 8,6% din totalul forţei de muncă din regiunile de frontieră terestră.

Obstacolele de natură juridică sunt resimțite acut şi de către persoanele care interacționează în zona frontierelor terestre, traversând frontiera zilnic sau săptămânal, cum sunt lucrătorii transfrontalieri.

Pentru a orienta efectele prezentului regulament către regiunile cele mai apropiate de frontieră și cu cel mai înalt grad de integrare și interacțiune între Statele Membre învecinate, acesta ar trebui să se aplice în regiunile transfrontaliere, luându-se în considerare teritoriului acoperit de regiunile frontaliere terestre sau maritime învecinate din două sau mai multe state membre din cadrul regiunilor de nivel NUTS 3 – Nomenclatura Unităților Teritoriale pentru Statistică. Statele Membre ar urma să aibă posibilitatea de a aplica mecanismul și în cazul frontierelor externe,pe bază voluntară pentru toate părțile implicate. 

Pentru ca mecanismele transfrontaliere să-si atingă obiectivele, Statele Membre ar trebui să aibă obligația de a institui puncte de coordonare transfrontalieră la nivel național și, acolo unde este cazul, la nivel regional, precum și să definească sarcinile și competențele acestora. În acelaşi timp, Comisia Europeană ar trebui să înființeze un punct de coordonare la nivelul Uniunii care să colaboreze cu punctele naţionale de coordonare transfrontalieră şi să le susţină în activitatea lor.

Integrarea economiilor naționale, scăderea îndepărtării geografice și crearea unor societăți incluzive și coezive sunt obiective primordiale ale Uniunii Europene, care pot fi realizate inclusiv prin îmbunătățirea condițiilor de punere în aplicare a acțiunilor de cooperare teritorială. Solicit Consiliului European să reia discuţiile cu privire la Mecanismul de Cooperare Transfrontalieră şi să voteze în favoarea acestei propuneri legislative care va reduce obstacolele transfrontaliere,  va contribui atât la dezvoltarea socioeconomică, dar și la reducerea disparităților dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, pentru ca nici o regiune să nu fie lasată în urmă. 

Vă mulțumesc!

Arta de a face politică

SPD (Partidul Social-Democrat German) a produs săptămâna trecută surpriza anului în politica europeană, prin faptul că Olaf Scholz, candidatul său pentru funcția de Cancelar, a câștigat o competiție cu un deznodământ pe care nu-l anticipa nimeni… nici măcar cu o lună în urmă.

Olaf Scholz a pierdut acum doi ani competiția pentru leadership-ul partidului său – SPD. Cu toate acestea, el și-a continuat cariera, munca, fiind apreciat pentru priceperea sa în domeniul administrației publice (ca primar al orașului Hamburg și apoi ca Ministru al Finanțelor). Nimeni nu a aruncat cu pietre în el, ba chiar din contră: partidul s-a aliniat în spatele său pentru a-l susține în funcția de candidat – o solidaritate de neimaginat în interiorul unui partid din România pentru cineva care a pierdut o competiție.

Cu ocazia reuniunii la care particip în Malta, a Grupului S&D din Parlamentul European, am discutat rezultatul recentelor alegeri din Germania. Am înțeles, încă o dată, ce înseamnă cu adevărat meritocrația, respectul, încrederea. Victoria SPD-ului în Germania este o dovadă a faptului că stânga trebuie să revină la temele sale tradiționale: salariul minim, reducerea inegalităților sociale, să fie mereu cu gândul la oamenii mai necăjiți ai societății. Iar asta nu pentru succesul în sine în alegeri, ci pentru schimbarea în bine pe care o așteaptă toți cetățenii.

Ceea ce s-a întâmplat în Germania este, cred, o lecție pentru politicienii români, învățați să uite, să se considere eterni atunci când ajung la putere, incapabili să facă echipe în care cei tineri să lucreze cu cei cu experiență. Toată lumea se așteaptă ca, în urma unor negocieri foarte solide, Germania să aibă o coaliție guvernamentală cu un cancelar puternic – dar care în interiorul partidului a pierdut alegerile.

Poate că, de fapt, Olaf Scholz a câștigat funcția de Cancelar tocmai pentru că a pierdut conducerea partidului, dar nu și-a pierdut niciodată speranța.

Corina CREȚU: Sărăcia poate fi eliminată prin educație.

Puteți citi aici răspunsurile pe care le-am acordat pentru Ambasada Sustenabilității în România – inițiativă care promovează un model economic în care mediul privat contribuie la rezolvarea problemelor sociale:

Ce măsuri urgente, concrete și sustenabile aveți pentru stoparea sărăciei și pentru a limita agravarea situației actuale? Aș vrea să spun încă de la bun început că diminuarea sărăciei este un proces de durată, dificil de multe ori, însă nu și imposibil. Ba chiar, pentru România – Stat Membru al Uniunii Europene deja de 14 ani – situația ar trebui să fie tot mai bună odată cu trecerea timpului. Din păcate, însă, lucrurile nu stau deloc așa. Iar o criză socială, așa cum este și pandemia, ne demonstrează cât de vulnerabilă este situația persoanelor aflate în pragul sărăciei. M-a îngrijorat o recentă estimare dată publicității de UNICEF, care a menționat că sărăcia în rândul copiilor va rămâne cel puțin cinci ani de acum înainte peste nivelurile de dinaintea pandemiei – și asta în rândul statelor bogate. Vă imaginați ce înseamnă pentru copiii din România… o nouă dramă. Așadar, nu cred că trebuie doar imaginate măsuri urgente, ci acestea trebuie efectiv puse în aplicare imediat. În primul rând, trebuie identificate sursele sărăciei. Sărăcia nu e ceva abstract, ci este o situație cât se poate de concretă a unor persoane – și nu puține – care nu pot să-și asigure o viață decentă, care trăiesc de pe o zi pe alta. Așadar, întâi trebuie înțeleasă situația care a dus la sărăcie. Uneori aceasta se poate datora zonei sau regiunea în care locuiesc persoanele afectate de sărăcie, alteori poate fi vorba despre o situație economică excepțională, cum ar fi o criză economică ce afectează cu precădere un anumit domeniu. Nu de puține ori, educația precară poate fi un predictor al sărăciei. De aceea, cred că una din măsurile sustenabile pentru stoparea sărăciei e reprezentată de investiții serioase în educație. Educație în școli, educație în afara școlilor, dezvoltarea unei mentalități de adaptare și de reziliență. Lipsa banilor este doar vârful icebergului în cazul persoanelor afectate de sărăcie. Situația lor este una mult mai complexă și, de multe ori, cauza este reprezentată de nivelul scăzut de educație – care nu le poate fi imputat. Dar există toate posibilitățile acum ca un Guvern să investească în educație. Nu mai există nicio scuză, iar fondurile sunt foarte generoase în acest sens, prin Cadrul Financiar Multianual 2021-2027 și Planurile Naționale de Redresare și Reziliență, în cadrul cărora educația este unul dintre pilonii principali. O altă măsură, la fel de concretă și cu efecte pe termen lung, este conștientizarea situației. Sau, mai bine spus, conștientizarea gravității situației. De multe ori, există tendința de a închide ochii, de a încerca să vedem doar parte frumoasă a vieții, ceea ce e un reflex de înțeles. Dar făcând astfel, de multe ori evităm cruda realitate cu care se confruntă mulți care trăiesc în proximitatea noastră. Distanța socială dintre săraci și cei mai înstăriți distorsionează realitatea. Oamenii afectați de sărăcie sunt mai aproape de noi decât ne-am putea imagina. În România, rata riscului de sărăcie este de 23%, așadar 1 din 4 oameni riscă să se afle într-o situație în care să nu-și mai permită traiul de zi cu zi. Sărăcia poate fi limitată dacă se vorbește mai des despre dramele prin care trec oamenii aflați în astfel de situații, dacă se schimbă percepțiile și dacă se pune accent pe solidaritate.  

Cum vă explicați că în timp ce toate guvernele au raportat creștere economică, sărăcia și excluziunea socială au crescut? Cine, când și cum trebuie să acționeze? Sigur, statisticile sunt statistici. Creșterea economică se poate baza și pe o situație în care cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci și mai săraci, ceea ce dezvoltă o polarizare economică și socială tot mai accentuată. Și, din păcate, aceasta este tendința actuală și în România, unde vedem că sunt tot mai mulți cei care au dificultăți în a întreține o familie. Iar această situație are efecte care dezvoltă rădăcini foarte adânci, pentru că acest dezechilibru între cei care au foarte mult și cei care au foarte puțin a contribuit masiv la emigrarea în masă a românilor, care pur și simplu au considerat că oricât ar încerca la noi în țară, situația lor nu se va îmbunătăți decât, eventual, printr-un miracol. Iar mai departe, emigrarea românilor înseamnă, nu de puține ori, efectiv golirea demografică a satelor sau a localităților mai mici, ceea ce duce la lipsa forței de muncă, deci la situația în care investitorii pleacă sau nici nu se gândesc să vină vreodată acolo. Rezultatul este și mai multă sărăcie. Culmea este că, de multe ori, diaspora este cea care, trimițând bani celor rămași acasă, contribuie la evitarea – cel puțin într-o anumită măsură – a sărăciei. Evident, principala responsabilitate este a statului român, care trebuie să creeze mecanismele care să ofere o plasă de siguranță pentru cei aflați la marginea societății, confruntați cu un colaps financiar și social. Mă gândesc aici în primul rând la persoanele care locuiesc la țară și care par a fi efectiv uitate de autorități. În același timp, e vorba și de o responsabilitate a mediului privat. A făcut carieră acum aproape un deceniu conceptul de ”capitalism responsabil”. Cred că, la peste 30 de ani de la Revoluție, ar trebui să începem să ne gândim foarte serios la capitalismul responsabil. Nu putem să avem pretenția ca statul să le rezolve pe toate, e nevoie și de un efort din partea mediului privat să ofere o viață decentă angajaților – cel puțin printr-o salarizare echitabilă. Cred că aici responsabilitatea este împărțită în mod sensibil egal, pentru că lipsa forței de muncă afectează atât statul, cât și mediul economic. Iar niciunul din acestea nu pot schimba lucrurile în bine decât dacă înțeleg să colaboreze în această direcție. O ultimă observație se referă, aici, la ceea ce înțelegem prin ”creștere economică”. Unii se referă doar la salarii sau venituri. Însă, mult mai complex decât atât, creșterea economică cred că ar trebui să fie asociată și cu o creștere a nivelului de trai. Acesta este și motivul pentru care eu am militat, așa cum bine știți, pentru construcția Spitalelor Regionale de Urgență în România, la Cluj, Iași și Craiova. Acestea nu doar că ar fi putut salva vieți și ar fi fost extraordinar de utile acum, în pandemie, dar ar fi contribuit și la creșterea nivelului de trai prin protejarea sănătății celor care ar fi avut nevoie de servicii medicale. Ar fi contribuit, fără îndoială, la reducerea excluziunii sociale. Așadar, lucrurile sunt mult mai complexe. E nevoie de o conștiință colectivă puternică și de o abordare holistică pentru a contracara aceste fenomene – în România, la fel ca în orice altă societate.

Cum vedeți colaborarea dintre Guvern, Parlament, autorități publice locale și centrale cu societatea civilă și mediul privat, acum și în viitor, pentru ca sărăcia să fie redusă în România? E nevoie de o colaborare mai strânsă, de o colaborare integrată? Categoric, colaborarea este un cuvânt-cheie, nu doar în privința eliminării sărăciei, însă mai ales în acest domeniu. Dar trebuie să fim conștienți asupra faptului că acest lucru ține foarte mult de maturitatea democrației noastre. E foarte grav, însă mă tem că suntem – încă – într-un stadiu prea puțin evoluat al modului în care înțelegem să facem politică. În România, politica este în continuare un teren al confruntării, și nu al colaborării. Mai mult, la noi politica a rămas intens personalizată, cu simpatii sau antipatii puternice față de anumiți actori politici. Or, când e vorba despre proiecte de o asemenea amploare cum e stoparea sărăciei, comportamente de acest fel nu pot fi decât contra-productive. Dar dincolo de aceste aspecte, orgoliile care uneori au contribuit la blocarea sau întârzierea anumitor proiecte trebuie lăsate la o parte, iar colaborarea să devină tot mai mult un reflex de rezolvare a diferitelor situații critice. Trăim într-o lume atât de complexă, încât pretenția ca o anumită entitate să rezolve singură problemele cu care ne confruntăm este cel puțin absurdă. E foarte important este ca această colaborare să fie una reală, pragmatică și coerentă, nu doar de dragul de a bifa o acțiune de imagine. Cred că a venit timpul ca politicienii care funcționează în continuare în baza unor astfel de mentalități să abandoneze ideea că ei reprezintă sursa adevărului ultim. Și să câștige tot mai mult teren expertiza pe care o pot livra reprezentanții societății civile, ai mediului academic, cercetători din universități sau chiar din mediul privat. Cu alte cuvinte, e vorba despre realitatea ”de la firul ierbii” pe care o cunosc cel mai bine cei care se confruntă cu problemele respective. Totodată, e important ca această colaborare să nu fie una sporadică, ci trebuie instituționalizată, trebuie să devină o rutină. Astfel, prin așa-numitul efect de ”spill-over” se vor identifica alte probleme pentru care pot fi propuse rezolvări comune, planuri de acțiune concertate, soluții inovatoare. Nu trebuie să reinventăm roata, ci e suficient să preluăm bune practici care s-au dovedit a fi eficiente în alte țări, cu o tradiție ceva mai îndelungată decât România din acest punct de vedere.

Dvs. și partidul dvs. veți susține Programul de Interes Național (PIN) pentru reducerea sărăciei în România? Sigur că da, mai ales pentru că, în mare, acest program abordează problema sărăciei așa cum am perceput-o și eu. Una din primele măsuri ale mele în calitate de Comisar European pentru Politică Regională a fost aceea de a aloca 30 de miliarde EUR la nivelul Uniunii Europene pentru lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale. Am fost pur și simplu alarmată de cifra de 21% din copiii din satelor europene care trăiau în sărăcie şi risc de excluziune socială. Dorința mea de atunci, care s-a păstrat și în filosofia generală a Cadrului Financiar Multianual 2021-2027, a fost aceea ca toate Statele Membre să se gândească la această latură socială. De altfel, în calitate de Comisar European pentru Politică Regională am atras de multe ori atenția Guvernului României – indiferent de culoarea sa politică – asupra faptului că în România trebuie făcut mai mult pentru combaterea sărăciei. Mă întristează pur și simplu știind că aproape jumătate dintre copiii României se află la limita sărăciei sau sunt expuşi riscului de sărăcie. Avem peste 50.000 de copii încadraţi în sistemul de protecţie socială, iar 5.000 de copii intră în sistemul de protecţie socială anual în principal din cauza sărăciei, a lipsei mijloacelor de familie, a violenţei din familii. Sunt situații care nu mai pot continua, iar Programul de Interes Național pentru reducerea sărăciei în România cred că poate ajuta mult în acest sens.

Dvs. și partidul pe care îl reprezentați veți susține aplicarea Legii Venitului Minim de inserție aprobată de Parlament încă din 2016? Din nou, răspunsul meu este afirmativ. Suntem într-un moment în care protejarea celor mai vulnerabili este esențială, iar costurile pe care le presupune această protecție pot fi susținute prin fonduri europene. Planurile Naționale de Redresare și Reziliență (evident, și cel al României) trebuie să aibă în vedere proiecte care să asigure și coeziunea socială – ceea ce înseamnă sprijin, chiar material, pentru persoanele care se află în situații de dificultate, așa cum sunt acestea definite prin lege. Cred că, aplicând această lege, România va fi mai aproape de ceea ce ne dorim cu toții: sprijin și respect pentru cei care au avut mai puțin noroc și mai puține șanse în viață, stimulând în același timp productivitatea muncii.

La ce vă gândiți când pronunțați cuvântul SOLIDARITATE? Din punctul meu de vedere, solidaritatea e cel mai frumos gest pe care îl putem face – atât în viața de zi cu zi, cât și în spațiul public, în politică. Cred că solidaritatea e ceea e ne animă în viața de zi cu zi și ceea ce ne dă speranță, asigurându-ne că vocea noastră contează, că suntem parte a unui întreg și că mergem în aceeași direcție cu alții, că avem aspirații comune. Nimic nu e mai uman decât solidaritatea, motiv pentru care nu îmi pot imagina viața, lumea în general, în afara solidarității. Cunoscuta autoare Helen Keller spunea că ”de unii singuri mai putem face câte ceva, dar împreună putem înfăptui foarte multe”. Solidaritatea este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla și cred că această pandemie ne-a demonstrat tuturor că împreună, solidari, suntem realmente mai puternici.

European International Women’s Leadership Award 2021

[RO] Discursul pe care l-am susținut astăzi în urma acordării, la Bruxelles, a ”Premiului European pentru Leadership Feminim Internațional 2021” unor femei excepționale.

[EN] The speech I held today after handing out, in Brussels, the ”European International Women’s Leadership Award 2021” to a number of outstanding women from around the World:

–

Let me start by saying how honoured I am to be here today, surrounded by so many inspiring and talented women from around the World, each of you with your own success story and with your own leadership style.

Let’s face it: being a woman today can be a challenge. Things have changed for the better, but not enough has been done.

A recent Report of the United Nations for 2020 highlights that the pandemic has worsened the situation for many women. Unfortunately, violence against women and girls remains a global issue.

In terms of politics and decision-making, women hold only approximately 28% of power positions globally – almost the same proportion as in 1995. Yes, it is shocking: 26 years (from 1995 until today) with almost no progress in this respect!

Moreover, what is happening in Afghanistan these days shows us yet again that no progress in terms of women’s rights can be taken for granted. We must always remain vigilant and understand that all efforts, regardless how small, are important.

I remember that when I became European Commissioner for Regional Policy, quite a number of newspapers wrote about me that before taking up my mandate I fought for promoting women’s rights. And although this only reflected part of my activity as a Member of the European Parliament, I was very proud that my work was labelled like that. Because I knew that my efforts meant more chances for young girls and for women in general. I knew that I was doing my fair share to change things for the better.

Today we celebrate you for how far you have taken your efforts in making a positive change. I heard your stories and they are all truly impressive.

By celebrating you, today we actually send out a message: that we are one step closer to normality. We are one step closer to a World in which there is respect for human rights, respect for women and girls, good treatment of those who are more vulnerable.

You are an example for all girls and women who hope to live in such a World. And I am confident many of them will follow your example.

The awards that I have handed you today are a sign of respect not only from myself and the organisers, but of all those who believe that there should be no limits in what one can achieve based on whether one is a man or a woman. 

Congratulations from all my heart!

Cinstind memoria ostașilor români, la Pasul Vâlcan

Discursul pe care l-am susținut la Pasul Vâlcan cu ocazia ediției a V-a a manifestării intitulate ”De la Război la Marea Unire”:

Doamnelor și Domnilor,

În primul rând, îi felicit pe organizatori pentru această inițiativă – Domnul Primar și Consiliul Local din Vulcan – care merită toată atenția și lauda noastră, cu atât mai mult cu cât evenimentul la care participăm astăzi vine într-un context în care – și din cauza pandemiei, dar nu numai – avem tendința de a ne apleca tot mai puțin asupra temelor care privesc identitatea noastră… de europeni și, în primul rând, de români.

Criza cu care ne confruntăm ne-a obligat, cel puțin într-o primă fază, să ne izolăm unii de alții. Dar în scurt timp am descoperit cu toții că, de fapt, această perioadă a fost un test al solidarității, demonstrându-ne că putem trece peste încercări doar dacă avem înțelegere unii față de ceilalți și dacă suntem uniți. Cred că, pentru a sărbători unitatea în spirit și în fapt a poporului român nu putea fi ales un loc mai bun decât Pasul Vâlcan, care face legătura dintre Oltenia și Transilvania. Această trecătoare este vegheată de statuia lui Mihai Viteazu – motiv pentru care mai poartă și denumirea de ”Drumul lui Mihai Viteazu”. Istoricii menționează faptul că pe aici a trecut Domnitorul Țării Românești când a unit pentru prima dată Principatele Române. Acest loc are, așadar, o semnificație aparte pentru istoria poporului nostru și, cred cu toată inima, pentru viitorul nostru.  

Anul acesta vom sărbători 103 ani de la Marea Unire. Celebrarea noastră de astăzi este rezultatul sacrificiilor pe care le-au făcut ostașii români acum mai bine de un secol, mulți dintre ei trecând chiar Pasul Vâlcan. Participarea României la Primul Război Mondial a însemnat, pe lângă pagube materiale imense, și pierderi de vieți omenești mult peste ceea ce s-a înregistrat în cazul altor țări. În general, din punct de vedere uman, Primul Război Mondial a însemnat milioane de victime umane din rândul combatanților în întreaga Europă. Din cei aproape 1 milion de români mobilizați, 33% și-au pierdut viața. Doar din Transilvania au fost mobilizați, conform statisticilor, peste 400.000 de români, mulți dintre care nu s-au mai întors niciodată acasă, la familiile lor. La o primă vedere, acestea sunt toate date seci, numere care s-ar putea să ne impresioneze prin amploarea lor, dar în spatele acestora au fost speranțe, spaime și uneori deznădejde, fiecare ostaș cu nume și prenume pe care, din păcate, istoria nu le-a consemnat de fiecare dată.

Cred că rolul nostru, al celor care suntem astăzi aici și care, în viitor, vor fi aici în locul nostru, este acela de a ne asigura că sacrificiile ostașilor români care și-au dat viața pentru țară sunt apreciate și că memoria lor va fi mereu cinstită.

Prima conflagrație mondială a distrus milioane de vieți și a lăsat urme adânci asupra tuturor, prin consecințele sale de neînchipuit până atunci, pe toate planurile: demografic, economic, politic, industrial. Dar nimic din toate acestea nu a fost în zadar…

Curajul acestor oameni a făcut ca noi să fim, astăzi, ceea ce suntem. Iar exemplul pe care ni-l oferă aceștia, de peste un secol, este acela că, prin solidaritate, mânați de un țel comun, nimic nu este imposibil. Puțini, chiar și dintre cei mai optimiști, și-au închipuit că, deși până nu cu mult înaintea Primului Război Mondial, sfâșiată fiind între cele trei imperii (Austro-Ungar, Otoman și Țarist), România va ajunge una din cele mai mari țări din această parte a continentului. În bună parte, lor li se datorează această realitate: ostașilor români.

Acesta este motivul pentru care am acceptat cu toată deschiderea și bucuria invitația de a fi astăzi aici și de a aduce un omagiu ostașilor români din Primul Război Mondial, a căror vitejie a fost lăudată și de presa europeană a vremii pentru că au reușit să facă imposibilul. Cred că solidaritatea și curajul de care au dat aceștia dovadă trebuie să ne rămână model pentru viitor.

Vă mulțumesc!

Gânduri la început de an…

Sper ca 2021 să fie un an mult, mult mai bun pentru toți. Vă mulțumesc tuturor pentru susținerea voastră. A trecut deja un an și jumătate de când vă îndemnam, în 2019, să veniți la vot, la alegerile pentru Parlamentul European.

A urmat ceea ce știm cu toții: anul 2020 – un an foarte greu. Sunt alături de toți cei care au suferit în perioada pandemiei, de care sper din tot sufletul să scăpăm cât mai repede. Sunt recunoscătoare pentru toate mesajele pe care le-am primit până acum din partea voastră. Am întâmpinat anul 2021 cu speranță și încredere.

V-am ținut la curent, mai ales pe conturile mele de Facebook, în legătură cu activitatea mea din Parlamentul European. Voi continua să îmi fac datoria ca Membră a Comisiei de Dezvoltare Regională și ca Membră a Comisiei pentru Control Bugetar din Parlamentul European. Voi folosi și acest mijloc de comunicare pentru a reflecta activitatea mea de la Bruxelles, dar și din țară.

Din punct de vedere politic, împreună cu colegii mei din PRO România, am analizat rezultatele alegerilor și speranța mea este aceea că vom reuși să recâștigăm încrederea cetățenilor în acest proiect politic. S-au făcut greșeli, dar trebuie să învățăm din acestea și să mergem mai departe. Ni s-au alăturat mulți oameni valoroși de-alungul timpului, care au forța și determinarea să schimbe lucrurile în bine. România are nevoie de reconstrucție, de un partid de centru-stânga modern, european, care să muncească pentru dezvoltarea și modernizarea țării, pentru oportunități egale de care să se bucure toți cetățenii.

Vă doresc ca anul 2021 să vă aducă tuturor multă sănătate, bucurii și numai împliniri.

Un An Bun tuturor!

Corina Crețu

Avem șansa de a ne decide viitorul (prin votul la alegerile europene)

„Ce face Europa pentru noi, în mod concret? De ce să votăm?” Este întrebarea pe care mi-au adresat-o de curând nepoatele mele, în timp ce discutam despre viitoarele alegeri europene. Această întrebare relevă o tendință care începe să prindă contur: Europa pare să devină din ce în ce mai puțin vizibilă pentru propriii săi cetățeni, iar realizările sale prețioase nu sunt apreciate la adevărata lor valoare.

În ultimii cinci ani, în calitate de comisar pentru politica regională, am vizitat sute de regiuni din întreaga Uniune. Am văzut că cetățenii doresc să își construiască propriul viitor și le-am ascultat speranțele și preocupările. Comisia Juncker, din care am onoarea de a face parte, a depus eforturi neîntrerupte pentru restabilirea creșterii economice și a locurilor de muncă după ani de criză economică și financiară. Și am reușit, împreună, să obținem rezultate. De la începutul mandatului Comisiei Juncker au fost create 12,6 milioane de locuri de muncă. Investițiile sunt în plină relansare, Europa a intrat în al șaptelea an consecutiv de creștere economică, iar șomajul în Uniunea Europeană este la cel mai scăzut nivel de la începutul secolului.

Desigur, există încă multe probleme care trebuie soluționate, printre care inegalitățile persistente dintre statele membre și din interiorul acestora. Dar singura modalitate de a le soluționa este să acționăm împreună, ca o Uniune. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla fără Europa. În anii care au urmat crizei financiare din 2008, investițiile publice au cunoscut o stagnare periculoasă în mai multe state membre. În sprijinul economiilor naționale au fost mobilizate fonduri europene care, în unele cazuri, au reprezentat 75 % din totalul investițiilor publice. Fără intervenția Uniunii Europene, fără solidaritatea europeană, ar fi situația mai bună astăzi? Desigur că nu.

Ultimii cinci ani mi-au dat totodată ocazia de a vedea cu ochii mei impactul concret al acestei solidarități. Uniunea Europeană a sprijinit investiții cruciale în spitale, cercetare, securitate energetică, politici climatice, patrimoniu cultural, universități, școli sau transporturi, investiții cruciale în zonele rurale, în orașe, în regiunile transfrontaliere sau în insulele îndepărtate. Solidaritatea europeană a contribuit la alcătuirea structurii sociale, economice și culturale care ne unește, a ajutat regiunile din Europa Centrală, de Est și de Sud să recupereze decalajele și a mobilizat miniștri, guvernatori regionali, primari și societatea civilă, care au făcut eforturi susținute pentru o Europă mai echitabilă și mai sustenabilă.

Un astfel de angajament reflectă ceea ce am realizat împreună în ultimii șaizeci de ani: să ne unim forțele pentru a ne sprijini reciproc. Această uniune extraordinară ne-a ajutat să găsim pacea, să ne consolidăm economiile și să ne întărim rolul pe scena mondială. O uniune extraordinară care ne permite să călătorim liber, să studiem și să lucrăm departe de casă și să ne întoarcem cu noi cunoștințe și cu un spirit mai deschis. O uniune extraordinară care ne-a permis să legăm relații de prietenie și de iubire de cealaltă parte a graniței. De aceea trebuie să luptăm pentru a ne menține unitatea.

Se spune că în urmă cu treizeci de ani, căderea zidului Berlinului a marcat sfârșitul istoriei și al tuturor marilor sale povești. În fața populismului care se răspândește în tot spectrul politic, semănând germenii divizării, subminând ca niciodată până acum valorile și principiile comune care au fost construite cu răbdare și cu precauție de-a lungul mai multor decenii, știu că istoria nu s-a încheiat. Iar noi, cetățenii Europei, avem puterea de a-i influența cursul. Prin vot, avem ocazia de a modela viitorul uniunii noastre și de a ne alege cursul vieții. Uniunea Europeană este un edificiu politic unic în lume, un sanctuar al păcii și demnității și cea mai puternică armă împotriva discordiei. Iată, dragele mele nepoate, ce face Europa pentru noi, în mod concret. Iată de ce trebuie să votăm.

 

 

 

„ Decizia de aderare a României la Uniunea Europeană a reprezentat una dintre cele mai importante decizii pe care țara noastră le-a luat în ultima sută de ani” – mesaj al Comisarului European Corina Crețu-

Dragi români,

Anul acesta România aniversează 100 de ani de la Marea Unire, un moment istoric pentru noi toți! În 1918, după încheierea primului Război Mondial, dorința poporului român de a avea un stat puternic și modern a devenit realitate. În urmă cu 100 de ani, toate provinciile istorice locuite preponderent de români au decis să devină un singur stat național. Unirea a fost proclamată pe 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, iar de atunci, țara noastră poartă numele România; iar noi, românii, sărbătorim în prima zi a iernii calendaristice Ziua Națională sau Ziua  Marii Uniri.

Entuziasmul acelei zile îl regăsim și astăzi, căci a fost un moment important ce a adus atât de multă bucurie și speranță în viețile românilor, a bunicilor și a străbunicilor noștri. Mulți ani mai târziu, în ianuarie 2007, România a devenit în mod oficial parte a familiei europene – Uniunea Europeană – împărtășind cu celelalte state membre valori precum libertatea, egalitatea și solidaritatea. Suntem parte a unui proiect politic unic: Uniunea Europeană, care, înainte de orice, a adus Europei 70 de ani de pace.

Tocmai apartenența noastră la marea familie europeană ne garantează faptul că suntem liberi să circulăm oriunde în Europa, avem libertate de exprimare și de informare, libertatea de gândire, de conștiință și de religie, putem munci și studia oriunde în Uniunea Europeană. Toate acestea sunt drepturi și libertăți la care înaintașii noștri, cei care au înfăptuit Marea Unire, dar și noi, înainte de Revoluția din 1989, poate că nici nu îndrăzneam să sperăm.

În 2018, noi avem și ne bucurăm de toate aceste drepturi și cred că e bine să nu uităm că sunt valori indispensabile pentru demnitatea și prosperitatea noastră, a tuturor cetățenilor europeni, indiferent în ce țară ne aflăm.

Pentru mine, ca și Comisar European pentru Politica Regională, este o onoare și un privilegiu să fiu în slujba cetățenilor europeni, inclusiv a celor români. Această politică vine în sprijinul direct al tuturor regiunilor europene, ajutându-le să se dezvolte și contribuind semnificativ la reducerea disparităților dintre acestea. Cred cu tărie că politica de coeziune contribuie semnificativ la dezvoltarea țării noastre. În anul 2014, când am preluat mandatul de Comisar European pentru Politică Regională, rata de absorbție a fondurilor politicii de coeziune era în România de 48% dar, ca urmare a eforturilor pe care le-am depus, am reușit să încheiem perioada de programare 2007 – 2013 cu o rată de absorbție de 91%. Totodată, fondurile europene au contribuit în mod decisiv la dezvoltarea economică a țării noastre. Sunt foarte multe exemple care vorbesc despre felul în care Politica de Coeziune a îmbunătățit viața de zi cu zi a românilor: în timpul perioadei de programare 2007-2013, aproximativ 15 000 de IMM-uri au primit sprijin financiar, 51 000 de noi locuri de muncă au fost create, peste 40 000 locuințe au fost reabilitate energetic, 2 500 de școli au fost conectate la internet de mare viteză, iar aproximativ 100 de spitale au fost renovate.

Nu există, așadar, nicio îndoială că decizia pe care România a luat-o în urmă cu 11 ani – și anume aceea de a deveni membru al Uniunii Europene –  a fost de departe cea mai bună decizie posibilă. Apartenența României la UE nu ar trebui niciodată pusă la îndoială. România trebuie să aibă un rol activ în redefinirea UE 27, din interiorul Uniunii Europene.

Iar anul viitor vine cu o mare oportunitate în acest sens, tocmai pentru că țara noastră va deține, pentru prima oară,  Președinția Consiliului Uniunii Europene, având ca motto „Coeziunea, o valoare comună europeană“. Iar acest mandat al României are loc într-un context cu totul special: în prima jumătate a anului viitor vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European, iar ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană  – Brexit-ul – urmează să aibă loc tot primăvara viitoare. Așa cum spuneam, cred că este o provocare, dar și o oportunitate, în egală măsură, pentru ca țara noastră să contribuie activ la creionarea unui viitor mai bun Uniunii Europene, al cetățenilor europeni, ajutând la reconsolidarea încrederii în proiectul european.

Sunt sigură că România va profita din plin de perioada celor șase luni cât va deține Președinția Consiliului Uniunii Europene și va contribui la consolidarea proiectului european, pentru că ne dorim cu toții să avem o Uniune Europeană mai unită, mai puternică și mai solidară!

La mulţi ani, România! La mulți ani, dragi români, oriunde v-ați afla!

Misiune în România: 29 – 30 octombrie 2018

Pe final de octombrie am avut plăcerea de a mă reîntoarce în România, pentru o vizită oficială, dedicată în întregime politicii de coeziune. Primul eveniment la care am participat a fost conferința EuroIMPACT ”Informarea și îmbunătățirea comunicării privind politica de coeziune a Uniunii Europene în România”, alături de d-nul Victor Negrescu, ministrul-delegat pentru afaceri europene și de d-na Gabriela Crețu, președintele Comisiei de Afaceri Europene din Senatul României.

EC Cretu attends the opening of the EuroImpact conference, Monday, October 29th, 2018, in Bucharest, Romania.

EC Cretu holds a speech during the opening of the EuroImpact conference, Monday, October 29th, 2018, in Bucharest, Romania.

Este important că și în România sunt organizate astfel de evenimente care aduc în atenția cetățenilor  Politica de Coeziune, principalul instrument de investiție al Uniunii Europene, prin care construim o Europă unită, reducând decalajele economice și sociale dintre statele membre.

Un moment important al vizitei a fost întrevederea cu d-na Viorica Dăncilă, prim-ministrul României, d-nul Viorel Ștefan, vicepremier și ministru interimar al Cercetării și Inovării, d-na Rovana Plumb, ministrul Fondurilor Europene, d-na Sorina Pintea, ministrul Sănătății și d-nul Paul Stănescu, vicepremier și ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

EC Cretu meets with Romanian prime minister Viorica Dancila, Monday, October 29th, 2018, in Bucharest, Romania.

EC Cretu meets with Romanian prime minister Viorica Dancila, Monday, October 29th, 2018, in Bucharest, Romania.

Cu aceștia am discutat despre viitoarea președinție a României la Consiliul UE și despre situația implementării programelor operaționale în perioada de programare 2014-2020.  Am dat asigurări încă o dată că atât eu, cât și DG REGIO, vom ajuta cu tot ce putem România atât în ceea ce privește construcția spitalelor regionale, cât și pentru dezvoltarea infrastructurii de transport.

Discuții aplicate am avut și cu reprezentanții Coaliției Naționale pentru Modernizarea României, fiind în egală măsură interesată în eliminarea blocajelor în ceea ce privește implementarea proiectelor finanțate prin politica de coeziune.

La finalul primei zile a vizitei, am avut ocazia de a discuta bilateral cu d-nul Vazil Hudák, vicepreședintele Băncii Europene de Investiții și doamna Rovana Plumb, ministrul Fondurilor Europene, despre Cadrul Financiar Multianual și propunerea Comisiei Europene privind politica de coeziune de după 2020.

În cea de-a doua zi a vizitei, am avut onoarea de a participa la conferința la nivel înalt „O politică de coeziune incluzivă pentru o Uniune mai aproape de cetățenii săi”.

EC Cretu takes part in the conference titled „An inclusive cohesion policy for a Union closer to its citizen”, Tuesday, October 30th, 2018, in Bucharest, Romania.

EC Cretu takes part in the conference titled „An inclusive cohesion policy for a Union closer to its citizen”, Tuesday, October 30th, 2018, in Bucharest, Romania.

EC Cretu takes part in the conference titled „An inclusive cohesion policy for a Union closer to its citizen”, Tuesday, October 30th, 2018, in Bucharest, Romania.

În cadrul acesteia am vorbit despre beneficiile evidente ale acestei politici de care răspund în calitate de comisar european. Politica de coeziune este, de fapt, garanția creșterii calității vieții pentru cetățenii europeni: creează locuri de muncă, generează oportunități de dezvoltare economică și socială, asigură accesul la servicii de educație și sănătate mai bune, contribuie la promovarea incluziunii sociale și la sprijinirea comunităților marginalizate și, totodată, susține dezvoltarea rețelelor feroviare și rutiere. Politica de coeziune nu are culoare politică, este despre oameni și pentru oameni.

În ultima parte a vizitei mele în țară, am avut o scurtă întâlnire bilaterală cu domnul Jerzy Kwieciński, ministrul polonez responsabil pentru investiții și dezvoltare. Am discutat cu acesta despre pachetul legislativ post-2020 și despre propunerea Poloniei în ceea ce privește crearea unei strategii macroregionale a Munților Carpați.

Mi-am încheiat vizita în România bucuroasă fiind de oportunitatea pe care am avut-o de a participa la cele două evenimente de anvergură, organizate de Guvernul României precum, și de a evidenția beneficiile tangibile ale politicii de coeziune pentru România dar și pentru întreaga UE.

EC Cretu takes part in the conference titled „An inclusive cohesion policy for a Union closer to its citizen”, Tuesday, October 30th, 2018, in Bucharest, Romania.

EC Cretu takes part in a group photo at the end of the conference titled „An inclusive cohesion policy for a Union closer to its citizen”, Tuesday, October 30th, 2018, in Bucharest, Romania.

Așa cum am mai spus deja, politica de coeziune reprezintă garanția creșterii calității vieții pentru toți cetățenii europeni, iar rezultatele acesteia sunt de necontestat inclusiv în România.

 

Vizita în România – 12 – 18 septembrie 2018

Cea mai recentă vizită oficială pe care am avut-o acasă, în România, mi-a adus multă bucurie în suflet și speranță că putem merge în direcția bună atunci când, efortul este unul comun, inclusiv în ceea ce privește utilizarea Fondurilor Europene.

Este o plăcere să revin acasă, în România, și mă bucur de fiecare dată când reușesc să ajung în diferite regiuni din țară. Așadar, mi-am început vizita recentă la Sibiu, un oraș în continuă dezvoltare și care va găzdui anul viitor un summit foarte important pentru viitorul UE. Am avut discuții constructive cu autoritățile locale  – cu d-na Astrid-Cora Fodor, primarul municipiului Sibiu, d-na Daniela Câmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu si d-nul Horațiu-Lucian Marin, subprefectul județului Sibiu  – despre stadiul implementării proiectelor cu finanțare europeană.

Mai apoi, am ajuns la Petroșani, unde am participat la conferința ”Regiunile carbonifere din România în tranziția energetică”. După cum bine se știe, Valea Jiului este una dintre regiunile carbonifere ale Europei cu cel mai mare număr de angajați în acest sector. Nu întâmplător am luptat pentru ca această regiune a Văii Jiului, cu un specific aparte, să fie prinsă în proiectele pilot ce au fost lansate în cadrul Inițiativei europene, pe care am lansat-o în decembrie trecut, privind tranziția în regiunile unde extracția cărbunelui a reprezentat pentru lungi perioade de timp principalul motor de dezvoltare economică. Este adevărat că, în întreaga Europă sunt necesare investiții pentru trecerea la utilizarea unor resurse energetice mai puțin poluante, iar politica de coeziune poate contribui la o tranziție lină către o economie modernă, durabilă și de succes, fără a lăsa vreo regiune în urmă.

În cea de-a treia zi a vizitei, alături de colegul meu, comisarul european pentru Agricultură, Phil Hogan, am participat la un Dialog cu cetățenii la Cluj-Napoca. A fost o discuție vie, cu întrebări punctuale, ceea ce, pentru mine, a fost un semnal clar că există o preocupare reală și în acest colt de țară în ceea ce privește felul în care sunt folosiți banii europeni, atât cei alocați prin Politica de Coeziune, cât și cei pe care România îi primește prin Fondul European de Dezvoltare Rurală.

 

O altă zi a vizitei am dedicat-o discuțiilor cu autoritățile locale din orașele Turda și Alba Iulia. M-am bucurat să-l reîntâlnesc pe domnul Cristian Octavian Matei, primarul municipiului Turda, un oraș curezultate concrete în ceea ce privește folosirea banilor europeni. După modernizarea Salinei din Turda (cea mai veche salină din Europa și care datează din epoca romană) pe fonduri PHARE, am fost plăcut suprinsă să constat că administrația locală depune în continuare toate eforturile pentru a atrage și alte investiții în zonă, miza mare fiind accesarea fondurilor europene.

La Alba Iulia, am discutat cu dl. Mircea Hava, primarul municipiului Alba Iulia, dl. Ion Dumitrel, președintele Consiliului Județean Alba, dl. Dănuț-Emil Halalai, prefectul județului Alba, precum și cu primari din regiune despre importanța și absorbția fondurilor europene, precum și despre noi planuri de dezvoltare pe termen lung. Am spus în repetate rânduri: capacitatea administrativă este un factor cheie în folosirea banilor europeni, iar pentru multe orase și regiuni din UE, fondurile europene reprezintă principala sursă de investiții publice. Prin intermediul acestor fonduri, cu implicarea activă și constantă a autorităților locale, dar și cu multă muncă, municipiul Alba Iulia s-a dezvoltat și modernizat.

M-am bucurat să văd cât de frumoasă este Cetatea Alba Carolina după lucrările de restaurare făcute pe bani europeni. Iar un moment emoționant, dar în același timp și o mare onoare pentru mine, a fost să iau parte la ceremonialul militar al schimbului de Gardă în Cetatea Alba Carolina.

Partea a doua a vizitei în România a fost, de asemenea, specială. La București, am avut onoarea de a reprezenta Comisia Europeană și de a vorbi în numele Președintelui CE, domnul Jean-Claude Juncker, la Forumul de Afaceri al Inițiativei Celor Trei Mări, ce a fost găzduit în premieră în capitala României. Principalul meu mesaj a fost de înaltă apreciere din partea Comisiei Europene pentru Inițiativa Celor Trei Mări, care contribuie la dezvoltarea regională și amplifică totodată coeziunea la nivelul întregii Uniuni Europene, oferind în egală măsură prosperitate și securitate pentru statele membre.

Organizat la București, în marginea Summit-ului Inițiativei Celor Trei Mări, Forumul Internațional România Digitală ce a avut ca temă „Women Leadership in Industry 4.0”, a reprezentat pentru mine o bună oportunitate de a vorbi despre egalitatea de gen, o temă la care țin în mod deosebit și pe care am pus accent de-a lungul timpului în activitatea mea politică. În opinia mea, orice discuție despre leadership-ul feminin, în orice domeniu, trebuie să plece de la acceptarea totală a principiului egalității de gen. Digitalizarea este astăzi parte indisolubilă a vieții noastre, influențând comunicarea, economia, învățământul, sănătatea sau transporturile.

Tot în cadrul Summit-ului Inițiativei Celor Trei Mări, am participat și la sesiunea dedicată politicii de coeziune. Tema acestei dezbateri – coeziune și convergență – a fost una extrem de importantă, ținând cont că este vorba de două concepte care au fost pilonii activității mele zilnice din ultimii patru ani. În calitate de comisar european pentru politica regională, am salutat faptul că atât politica regională, cât și coeziunea și convergența, au fost în centrul acestei Inițiative.

Totodată, Iniţiativa Celor Trei Mări vine și în sprijnul obiectiv comun de a apropia Estul de Vestul Europei, atât la nivelul Comisiei Europene, cât și a statelor membre. În egală măsură aceasta contribuie la dezvoltarea regională, amplificând astfel procesul de coeziune la nivelul întregii Uniuni Europene. Așa cum am subliniat în intervenția mea din cadrul Summit-ului, este o iniţiativă care poate oferi, în egală măsură, prosperitate şi securitate pentru statele membre.