Inca nu s-au incheiat scandalurile legate de sesiunea din aceasta vara a Bacalaureatului si impresia negativa despre invatamantul romanesc, produsa de modul de desfasurare a examenelor, este confirmata de Comisia Europeana. Dupa cazurile de mita si copiere, dupa replicile ministrului Educatiei ca a fost sabotat politic si dupa procentul de promovabilitate in scadere fata de anul trecut (78%, in loc de 82%), Raportul anual pentru educatie al Comisiei Europene ne taxeaza sec, plasandu-ne intre codasii Uniunii Europene din punctul de vedere al unei abilitati elementare: capacitatea de a citi si a intelege un text in limba materna.
Procentajul elevilor romani care nu sunt capabili sa faca acest lucru de baza in propria lor limba mi se pare mai mult decat alarmant. E revoltator de-a dreptul faptul ca 53,5% dintre elevii cu o medie de varsta de 15 ani nu pot descifra un text in romaneste. In coada clasamentului ii avem vecini pe bulgari, dar si ei stau ceva mai bine decat noi, cu 51%, in vreme ce media europeana este de circa 25%. Cele mai bune pozitii sunt detinute de elevii finlandezi (4,8%), urmati de cei irlandezi si estonieni. Si la capitolul adulti care isi continua educatia de-a lungul intregii vieti stam la fel de prost, conducand, alaturi de bulgari, in topul negativ. Dupa cum atragea atentia, ingrijorat, Comisarul european pentru Educatie, Jan Figel, „aceste milioane de europeni vor avea dificultati din ce in ce mai mari sa se dezvolte, ca sa nu mai vorbim despre gasirea unei slujbe”.
Din pacate, faptul ca, in urma raportului ce cuprinde si statistica pe care-am mentionat-o, guvernele nationale au fost somate de la Bruxelles sa lucreze pentru imbunatatirea situatiei nu este de ajuns. Ar mai trebui si ca astfel de semnale sa-i trezeasca la realitate pe cei indrituiti. Care, in loc sa se apuce acum sa caute justificari pentru rezultatele testarii – invocand conspiratii ce vor sa ne denigreze, esantioane pretins eronate si ani cu schimbari de programe scolare – ar face mai bine sa caute solutii pentru a opri degradarea accelerata a invatamantului romanesc. Pentru ca nu se face primavara doar cu rezultate razlete obtinute pe la cate o olimpiada internationala. Cu un sistem de invatamant orientat, inca, spre bombardarea elevilor cu informatii doar pentru memorat, cu profesori blazati, sfidati de elevi sau, daca vorbim de generatiile mai tinere de dascali, slab pregatiti, cu violenta din mediul scolar, ce atesta, si ea, precaritatea sistemului de valori in care se formeaza copiii din ziua de azi – in felul acesta suntem doar cu numele in Europa!
CORINA CRETU 
Draga corina,
Iti multumesc mult ca ai adus in discutie spinoasa problema a sistemului national de educatie, in degradare continua si tot mai lovit de infecienta.
Zilele trecute faceam si eu referire pe blogul meu la uriasa impresie negativa pe care examenul de bacalaureat din acest an a lasat-o opiniei publice, dar si celor implicati direct in acest proces de pregatire si organizare: institutii de invatamant, profesori, elevi, parinti.
In acest context, fostul ministru al educatiei Mihail Hardau a cerut succesorului sau, Cristian Adomnitei, eliminarea ponderii notei de la bacalaureat la examenul de admitere in invatamantul superior. Hardau aprecia ca este nevoie de masuri ferme la MECT, pentru a se inlatura inechitatea la intrarea in facultati intre elevii care obtin note mari la bacalaureat prin frauda si cei care iau note corecte. El a explicat ca, in prezent, pot participa la admitere in universitati elevi care au luat notele 9 si 10 pe baza de „ilegalitate”, concurand cu elevi care au o notare corecta.
Si eu consider ca este un punct de vedere corect, care trebuie sustinut in continuare, pentru eliminarea unei variabile artificiale din nota finala a admiterii la facultate, cea a mediei de bacalaureat care nu are ce cauta acolo, amestecata cu alte valorizari.
Trebuie cautate rapid solutii concrete, asa cum afrimi tu, pentru a veni in sprijinul calitatii, eficientizarii procesului de educatiei si al imbunatatirii imaginii deplorabile a sistemului romanesc de invatamant pe plan exteern.
Si au am in pregatire din nou un articol legat de barometrul nivelului de educatie care este bacalaureatul, referindu-ma de aceasta data la avalansa de „perle naturale” emanate in procesul de gandire al elevilor, intr-o usoara nota relaxanta de week-end, dar perceputa in final ca semnal de alarama al unei grave stari de fapt.
Iti doresc sa ai parte de un week-end linistit, calm si armonios, plina de soare si de verdeata, stimulator de energii si trait cu intensitate, draga prietena ! 🙂
Cand, acum vreo 4-5 ani, s-a facut primul asemenea sondaj comparativ international in cadrul actiunii „PISA”, Romania nu era printre tarile investigate. Dar faptul ca copiii germani de 15 ani au obtinut abia locul de la mijlocul clasamentului, a fost un scandal enorm in Germania. Ziarele si televiziunea numai despre asta vorbeau, nimeni insa ne punand la indoiala corectitudinea procedurii de evaluare. S-au trimis delegatii de educatori in Finlanda pentru a afla „secretul” succesului copiilor din aceasta tara, s-au luat masuri de perfectionare si – la urmatorul sondaj – Germania urcase mai multe trepte in clasament.
P.S. Stimata D-na Cretu, m-ar fi interesat un comentariu al dvs. pe marginea discursului lui Sarkozy in Parlamentul European. Multumesc!
Incantatoare tema !
Invatamantul romanesc este croit si infaptuit dupa vointa politica a alesilor !
Procesul de tembelizare a inceput in ’90. Nici un guvernant roman nu-si doreste un nivel de instruire normal. Paine si circ. Si gata. Dormi in pace idiot
roman , altii au grija sa traiasca decent pentru tine !
Daca nu ar fi de plans ar fi de ras. De 20 de ani lucram asiduu la prabusirea edificiului national. Rezultatele sunt pe masura efortului depus. Daca prabusirea economica si statala pot fi reversibile, subminarea biologica si spirituala sunt precum cancerul, cu efecte ireversibile pentru poporul roman. Declinul sporului naturtal, gradul de imbatranire avansat al populatiei, starea de sanatate datorate calitatii tot mai precare a vietii pentru cei multi, dublate de incultura, sunt numai cateva din tarele care submineaza insasi existenta poporului roman, putand merge pana la extinctia sa istorica. Cei de facut ? Este obligatia celor 50%, care mai au capacitatea de a citi si a intelege in limba romana sa dea cu cutitu in piatra. Dar ce este si mai grav, ca 25% dintre acestia sunt indivizi fara busola si instinct national, din randul carora ne-am ales conducatorii in acesti ultimi 20 de ani. Telul luptei care trebuie sa continue si caruia trebuie sa-i subordonam existenta este iesirea din prapastia istorica in care ne-am aruncat singuri. Lupul alb la aceasta lupta va indeamna pe toti cei care mai simt romaneste si va sprijina.
Corina draga,
aceste date frizeaza ridicolul, pur si simplu! Si cred ca sunt puse intentionat acolo pt discreditarea completa a invatamantului romanesc. De unde pana unde este un procent de mai mult de jumatate din elevii de 15 ani care nu stiu sa citeasca? Hai sa fim seriosi! Nu stiu ei sa faca analize, sa produca niste eseuri destepte, dar sa citeasca stiu cu totii. Mai degraba cei din occident nu stiu sa citeasca, nu ai nostri!
Draga Maria ,
Nu este vrba de copii care nu stiu deloc sa citeasca .Este vorba de copii care au dificultati in citirea unui text la prima vederein limba materna.Crede-ma am vazut acum cateva zile un baiat , in statia de autobuz , insotit de un prieten , incercand sa citeasca de pe o pancarda in care era vorba despre oprirea sistemului Boc sau oricum ceva in genul.Citea pe litere iar un cuvant care a fost mult prea greu pentru el (am uitat cuvantul din pacate) l-a sarit continuandu-si propozitia pe litere.Prietenul sau , jenat , a continuat sa mearga , acesta urmandu-l.Crede-ma am 15 ani si vad peste tot colegi , fosti colegi care abia pot citi pe litere un cuvant.
Corina,
cand acum vreo doua luni, pe blogg-ul tau,ai abordat problematica invatamantului romanesc pe segmentul disciplina si educatie civica,situatia nu era cu nimic mai diferita fata de acum dupa acest BAC de pomina.Cand am pus problema cauzalitatii situatiei critice in care se afla invatamantul romanesc de la prof.Marga,exministrul invatamantului, si pana acum ,cu exceptia ta si a vreo doi comentatori fiecare se referea la efecte si mai putin la cauze.
Stuatia grea in care se afla invatamantul romanesc vine inca din primii ani de dupa revolutie,atunci cand libertatea prost inteleasa a luat locul unei discipline si rigori impuse de regulamente si vechile legi ale invatamantului.Spuneam atunci si spun si acum ca vinovat de starea in care se afla invatamantul,analfabetismul cronic, se datoreaza politicului ,mai exact a amestecului politic in managementul educational.S-au promovat cadre de conducere de la cele ma joase nivele pana la Ministrul Educatiei pe baze politice si nu pe competente,si de aici dezastrul.Invatamantul ,la fel ca si armata,se bazeaza pe legi si regulamente stricte.Nerespectarea sau modificarea lor repetata duce la a bulversa sistemul si fiecare face ce-l taie capul.Nu doresc sa aduc osanale vechiului sistem de invatamant dar atunci amestecul politicului era mai mult formal si festivist.Continutul stiintific nu era aleator ci relativ imuabil,posibil creativ dar in fond coerent si exact.Manualele ,chiar daca erau stufoase,nu contineau atatea greseli iar profesorul,invatatorul avea posibilitatea creatiei lectiei in functie de nivelul clasei si al particularitatilor individuale si de varsta ale copiilor.Supraincarcarea nu venea de la manual ci de la programa.Acum avem manuale alternative(?)adica aceleasi teme dar abordate diferit,alternanta fiind dependenta de autor.
O cauza majora a starii precare din invatamant este disciplina elevilor si a cadrelor didactice.Sensul de libertati ale copiilor si ale omului,aici,are un sens defectuos inteles.Libertatea este din punct de vedere educational o obligatie liber asumata.Esti liber sa inveti,sa te comporti civilizat,sa participi la ore si activitati scolare si extrascolare,liber sa-ti expui cunostintele si parerile ne ingradit.Deci libertatea are sensul de obligatie.Deseori se confunda libertatea cu libertinajul si de aici catastrofa.
O alta cauza,demna de a fi luata in calcul,este nivelul scazut de educatie civico-morala a elevilor si ale unora dintre membrii familiilor acestora.Se manifesta elemente cu o moralitate precara la unii elevi/eleve si chiar la unele cadre didactice.Statutul de elev si cadru didactic impune o conduita morala sub orice indoiala.Sunt eleve si nu putine care la 15-17 ani au devenit mame si isi continua studiile.Ma rog,este si asta o optiune dar care nu are nimic comun cu invatamantul si educatia.Acest fenomen s-a manifestat accentuat tot dupa 1990.
Printre cauzele cu influienta negativa asupra calitatii cunostintelor si ale deprinderilor de comportament civic si moral ar fi si starea materiala a elevilor.Posibilitatile materiale ale unor familii de elevi,mult peste medie,determina in mentalul acestora o superioritate prost inteleasa ,afisata ostentativ,uneori injositoare pentru majoritatea participantilor la actul de invatamant.Prin mimetism si cei cu posibilitati materiale mai slabe afiseaza aceeasi atitudine insolenta si dispretuitoare fata de scoala si slujitorii ei.Multi elevi considera scoala o moda si nu un scop major de viata.Scopul este „Petecul de hartie” numit diploma sau atestat si nu nivelul de pregatire si inarmare cu cunostinte stiintifice si de viata necesar.
Se vehiculeaza ,acum mai mult ca inainte,notiunea de „analfabeti cu diploma” si sintagma are un mare grad de acoperire.Depopularea continua a scolilor prin plecarea multor elevi ori prin abandon scolar,dorinta de a mentine numarul de clase si catedre pentru a nu exista somaj in invatamant(de regula mediu urban si cartiere sarace) sunt scolarizati elevi /copii a caror participare la cursuri si la actul scolar in sine este mai mult formal.Aceasta situatie exista si inainte dar la un nivel mult inferior.
Acesta „bulibaseala”de la recentul examen de BAC,pentru mine,nu a fost o surpriza.Daca starea de fapt este aceasta de vina nu sunt elevii ci intregul sistem de invatamant , prin lipsa de fermitate si marea toleranta fata de tendinta elevilor spre frauda,copiat.Prea mult diletantism la conducerea Ministerului Educatiei,prea multa politizare si prea putina disciplina si verticalitate la unele cadre didactice de la toate nivelele.
La intrarea mea in invatamant ,acum 44 de ani, munca didactica era comparata cu lucrarea Apostolilor de aceea era numita si apostalatul in invatamant.
In loc de concluzie.”Rezultatele slabe de azi sunt greselile noastre de azi si de ieri”.IonBorgo.
P.S.Totusi „statistica” care ne situa pe un loc codas si cu un mare analfabetism este mult trasa de par.Nu este reala,iar sondajul mi s-a parut tendentios.Asta nu inseamna ca nu avem probleme mari in Sistemul de invatamant.
@Lupul Alb!
Subscriu la tot ce spui .Este adevarat!Si mai incape!I.B.
Va uma şi scandalul titularizărilor.
Învăţământul finlandez este cel mai performant din Europa şi unul dintre cele mai performante la nivel mondial. Principala problemă, negată dintotdeauna, este motivaţia. Salariul. Pentru că s-a ajuns din nou la situaţia „noi ne prefacem că lucrăm, ei mimează că ne plătesc”. S-a întrebat onor guvernul de ce profesorii abandonează învăţământul şi preferă să îngroaşe numărul culegătorilor de căpşuni? Câte catedre vacante sunt la nivel naţional, care nu pot fi acoperite nici măcar cu personal necalificat? Până nu vor fi salarii cât de cât decente (un debutant are sub 700 de lei), nu va fi calitate în actul educaţional. Singurul reviriment a fost în ministeriatul lui Andrei Marga, când salariile au crescut brusc cu 80%.
Un aspect pe care nu-l putem ocoli este acela al incarcarii programelor scolare, al intregii bulibaseli, cer scuze pentru termenul folosit, de multime de manuale alternative, cu continut stufos de informatii, insa, concepute dupa ureche, Iata ce vreau a spune , nu se folosete o exprimare clara, limpede, nu sunt folosite mesaje si exprimari pe intelesul elevului, tinandu-se cont de etapele de dezvoltare, dimpotriva, sunt foarte multi termeni greu de asimilat pentru acesti copii. Chiar si manualele elevilor de ciclu primar prezinta un grad mare de dificultate atat in asimilarea cunostintelor, cat si in descifrarea cerintei unei probleme, parinti si elevi confruntandu-se cu alocarea unui timp mult mai mare pentru deslusirea unui text, care daca ar fi formulat adecvat, ar fi mai usor asimilat. Un exemplu simplu, expui unui elev un text cu grad mare de dificultate atat in asimilare cat si in intelegere, el se va lovi de zidul ” nu stiu ce trebuie sa fac, nu inteleg „, in momentul in care explici clar, prezinti intr-un mod mult mai simplu ceea ce astepti, auzi ” de ce nu ati spus asa de la inceput, am inteles, stiu ce am de facut „. Este foarte important ca formularea , bogatia de informatii, limbajul folosit, arta de a preda, etc, sa tina seama de etapele de dezvoltare ale copiilor, si nu voi intra in detalii de alta natura, concluzionez spunand clar ca, manualele sunt in prezent concepute si percepute ca fiind la un nivel ” savant ” . E important sa ne ridicam la nivelul copilului, nu sa ne coboram la nivelul sau cum gresit se afirma, a te innalta la nivelul copilului insemnand a te face inteles de catre acesta.
Desigur, exista situatii diverse, multe sunt de discutat, de la ereditate incepand si pana la varful piramidei lui Maslow, insa, bagajul , incarcatura mare de cunostinte, informatia ce se doreste a fi transmisa elevului, mai apoi asimilata si consolidata, trebuie sa aiba un continut clar, concis, pentru ca orice copil sa aiba sansa de a avea acces la informatie, sa poata intelege ceea ce i se cere, ceea ce vrea sa priceapa. Responsabilitate si atentie, in formularea continutului textelor, nu doar expuneri savante si automat limitarea numarului de beneficiari ai intelegerii . In prezent, parintii prin natura dificultatilor stressurilor zilnice cu care se confrunta, au timp limitat pentru a ajuta spre exemplu copilul la efectuarea temelor de casa, ori un text din start limpede si accesibil, da posibilitate elevului de a se descurca singur . Generatiile noastre nu s-au confruntat cu astfel de dificultati, mi se pare o mare nedreptate sa ceri unui copil de clasa a Va sa asimileze cunostinte pe care noi trebuia sa le deslusim si asimilam in cls a VIIIa spre exemplu. Profesorii la randul lor sunt bombardati cu multitudine de hartagorii, si au din ce in ce mai putin timp alocat procesului de predare, in loc sa explice cu arta elevului un text, e pus in situatia de a scrie mormane de te miri ce planuri, rapoarte, dupa cum i se nazare fiecarui ministru , s-a pierdut enorm de mult din calitatea actului de predare-invatare, tocmai pentru ca invatamantul e zapacit de prea multele dificultati cu care se confrunta. Modalitatile de evaluare a cunostintelor asimilate de catre elevi se tot schimba de la un an la altul, putina ordine si o directie buna nu ar strica, caci e o continua degringolada, din care profita fiecare cum poate, in detrimentul calitatii desigur.
Poate ca ar trebui sa tragem si niste invataminte, sa ne asumam responsabilitati si greseli, sa plecam de la cauze pentru a inlatura efectele, sa se acorde o mai mare atentie calitatii si sa renuntam la incarcarea programelor scolare , sa dam o sansa acestor copii, caci noi am avut aceasta sansa. Sigur ca nu sunt de acord cu statistica mai sus discutata, insa sunt semnale la care trebuie sa luam aminte, sa vedem ce e de facut, sa preintampinam dificultatile cu care se confrunta invatamantul nostru. Domnul profesor Borgovan, tati Borgo, a punctat clar cateva din aspecte, cum am spus, multe sunt de discutat si mai multe de indreptat.
E usor sa etichetam actualele generatii de elevi, copii, tineri, sa nu ne gasim nici o vina, sa ne ascundem dupa scuze de tot felul, a spus foarte bine tati Borgo ” Rezultatele slabe de azi sunt greselile noastre de azi si de ieri” …
Haideti sa ne uitam fiecare pe un manual de istorie de ex la cls a VIII, este strigator la cer sa nu se gaseasca o modalitate de formulare explicita, limpede accesibila si la indemana elevilor, pentru ca acestia sa-si cunosca istoria neamului, lectiile sunt astfel concepute si formulate ca bietului elev ii piere cheful si interesul, motivatia pentru invatare atat de ” bine ” sunt concepute aceste texte, si ne miram de rezultate, formularea este in limba materna, dar prost prezentata si savant si alambicat redactata, rezultatele pe masura. Nu doresc sa gasesc scuze elevilor, insa, daca facem o comparatie cu manualele din care am invatat noi si cu ce se confrunta ei, vom vedea ca e nedrept pentru ei. Am punctat doar un aspect, ele sunt multe si nu le putem ignora.
Iata ca astfel de statistici ne dor, ne umplu de mahnire si pe buna dreptate, insa, lasand la o parte lamentarile si scuzele, asa cum bine ai mentionat Corina Cretu, trebuie gasite solutii si indepartate si atenutate cauzele, asta insemnand responsabilizare, implicare, daruire, din partea tuturor factorilor implicati, iar cei mai indreptatiti sa ia aminte, sa nu ajungem in scurt timp in trista situatie de a ne merita soarta de ” societate sinucigasa „, sigur ca poate exagerez putin, insa mesajul si semnalul e clar, ne arde si ne doare, ce facem in acest sens… de noi toti depinde, institutiile in masura sa concluzioneze de aci, numai ce trebuie si, sa actioneze, insa in directia buna.
Sibilla
@Agnosticus,
Pentru ca atat eu cat si familia mea am facut/fac parte din sistemul de invatamant,nu am dorit a prinde si problema motivatiei prin salariu.Ai perfecta dreptate”un salariu motivant aduce dupa sine si rezultate pe masura”.Daca in scolile de elita acest salariu se justifica prin performante de inalta clasa,in scolile rurale ,de cartie si marginale ,acest salariu se justifica prin cuprinderea tuturor copiilor de varsta scolara la scoala si ALFABETIZAREA unei parti dintre ei.Tu stii,profesor fiind,ca am dreptate.Problema este mult mai complexa si de aceea ar trebui sa fie”PRIORITATE NATIONALA” ASA CUM SE STIPULEAZA IN cONSTITUTIA TARII.Sa fim seriosi Educatia si prioritatea nationala,acum cand prioritate este lupta pentru un post caldut,un ciolan mai gras,o sinecura pe fond politic si mai putin interes national.Este o vorba,pe care eu pana acum n-am agreat-o „sa rupem pisica” nu stiu la ce se refera cu exactitate dar stiu ce sens are.IN invatamant/educatie trebuie „rupta pisica”dezgolirea de minciuna,de festivisme,de superficialitate si de ce nu de coruptie.Da coruptie,nu la profesorasii de rand ci la alte nivele care au tangenta si prin inductie cu acest sistem.Stiu sigur ca ma intelegi.Nimeni din cei ce conduc sistemul nu doreste a afla adevarul despre ce s-a facut si ce trebuie facut.Ar necesita mult efort multa munca si la noi moda sefilor este sa dea ordine nu sa munceasca ,adica sa coordoneze concret,corect,dinamic si competent intreaga problematica a sistemului.Pe vremea cand eram director,acum 3 ani,am prevazut unele dintre aceste rezultate si concluziile mele sunt mult mai aspre si concrete despre ce este in invatamant si bume si rele.Nu avem posibilitatea ca printr-un comentariu sau mai multe comentarii sa creionam ceea ce ar trebui sa faca cei platiti(gras) sa faca.
Cu multa stima,prietene ionborgo.
P.S.Sa nu vorbim de fonduri de reparatii si igienizari si baza tehnico-didactica ca nu ne ajunge blogg-ul Corinei ! I.B.
Promovabilitate 78% in conditiile in care s-a copiat „pe rupte”. Deci putem ajunge la un procent rusinos de-a dreptul de promovabilitate reala daca se tinea „pe bune” examenul. Inclin sa-ti dau drepte ca jumatate dintre cei de 15 ani nu stiu sa „descifreze un text” dar nu la propriu(aici sunt de acord cu Maria Barbu) ci la figurat, pentru ca degeaba cunosti tu literele daca nu uzezi de asta citind o carte fie ea si manulul.
Cred că ar trebui început cu selecţia profesorilor şi elevilor. Eu nu înţeleg de ce este, pentru copii, părinţi şi profesori, aşa o dramă problema repetenţiei. Eu unul regret că nu am fost lăsat repetent 10 sau 15 ani. Aş fi vrut să termin şcoala şi facultatea cu media 10. Eu şi dl Ciorbea.
Vorbind ceva mai serios, eu nu cred că învăţământul românesc se va schimba cât timp vor fi urmărite numai interesele profesorilor şi nu, cum ar fi normal, interesele celor care beneficiază de acest serviciu.
Multumesc pentru aceste comentarii atat de documentate si pertinente. Cum am mai spus aici de multe ori, eu nu mai cunosc situatia invatamantului romanesc din interior, dar am abordat acest subiect pentru că sunt extrem de îngrijorată de starea sistemului educaţiei publice din România. Vad ca unii dintre dvs pun la îndoială acurateţea raportului şi buna credinţă a autorilor lui. Adevarul e ca si mie mi se par cifrele acestui raport exagerate. Dar, asa cum sunt ele, reflecta o situatie de fapt.
Eu cred că dincolo de problema insuficientei finanţări a sistemului, există multe alte explicaţii pentru situaţia de criză din învăţământ, şi ar fi contra-productiv să ne oprim doar la lipsa banilor. În primul rând cred că este o criză de proiect. Nu ştim care ar trebui să fie conţinutul mult trâmbiţatei „reforme din învăţământ”. De obicei ne-am oprit cu reforma la aspectele formale, amânând fondul problemei, anume adaptarea sistemului la noul context economic şi social.
Criza educaţiei este parte a crizei de ansamblu a societăţii româneşti post – decembriste. Dacă nu ştim ce fel de societate vrem să construim, cum am putea şti ce să cerem sistemului educaţiei naţionale? De aici simulacrele de reforme. Reforma a devenit un scop în sine, nu este un mijloc de a atinge un anume indice de performanţă.
Imaginea despre sistem şi despre cei care încearcă să-l reformeze este aceea a unei cutii negre, în care nu mai ştim ce se află, nu mai cunoaştem funcţia de transfer. Vedem că scoate ceva, şi acel ceva nu ne place. Şi atunci introducem, unul după altul, tot felul de semnale de control, „reformele”, în speranţa că o dată şi o dată tot vom nimeri „reforma” cea bună.
În acest fel nu vom reuşi decât să scoatem pe porţile şcolilor tot mai mulţi analfabeţi funcţionali, care, chiar dacă reuşesc să citească un text, nu vor înţelege ce citesc. L-am amintit pe tatăl meu zilele acestea. Ştiu că pentru mulţi culegerile lui de probleme de fizică au fost atât un chin, cât şi o şansă. Chin, pentru că ştacheta era foarte sus. Şansă, pentru că graţie muncii lui şi a altora dintre colegii lui, dedicaţi formării în sistemul educaţiei naţionale, generaţii de tineri au avut posibilitatea de a accede în învăţământul politehnic şi de a face o carieră în domenii tehnice de vârf.
La rândul lui, tatăl meu a datorat mult celor care l-au format, l-au încurajat şi i-au deschis calea unei cariere într-un domeniu de vârf. tatal meu s-a nascut intr-un sat din Salaj, parintii lui – bunicii mei – se bazau pe el sa ramana in sat, sa ajute gospodaria. Mergea trei kilometri pe jos la scoala, iar apoi profesorii au fost cei care au insistat pe langa parintii lui sa il trimita la liceu la Zalau. Cand a fost sa plece la facultate la Cluj, bunica mi-a povestit ca a venit la ei un alt profesor, insistand sa il lase sa mearga mai departe cu studiile. Cati dintre copiii de la sat mai au azi sansa de a obtine burse care sa le acopere studiile?
Ce vreau să spun? Că actualul cerc vicios din educaţie: lipsă de proiect, de motivaţie, de cadre pregătite, de fonduri, de statut social pentru educatori, de imagine, de încredere, de vocaţie, nu este o fatalitate. Numai că el trebuie rupt cum, şi asta cât mai repede.
Şi cred că trebuie să începem prin a comanda un mare audit naţional al sistemului educaţiei publice, unul extrem de serios, ne-politizat, făcut de persoane independente, de exemplu, de finlandezi!
După asta, în funcţie de constatări şi de recomandări, ar trebui să re-scriem absolut toate programele de învăţământ, la toate materiile. Personal, cred că tânărul trebuie să aibă o pregătire diversă, din care să nu lipsească nici ştiinţele exacte, nici cele umaniste, nici aspectele culturale şi civilizaţionale, nici formarea pentru comunicare.
O atenţie specială trebuie acordată educaţiei permanente, care trebuie să fie parte din sistemul educaţiei naţionale. Asta se poate face inclusiv prin stimulente de natură financiară, pentru angajatori, cât şi pentru angajaţi.
Un punct important al schimbării în bine a sistemului îl reprezintă selecţia şi pregătirea cadrelor didactice. Cred că de aici ar trebui început totul, de la educatori. Sigur că trebuie să investim în baza materială, sigur că trebuie să-i plătim decent pe educatori, dar cea mai bună investiţie, dacă vrem să creştem calitatea în sistem, este aceea în formarea profesională a cadrelor didactice.
Pe de alta parte, eu nu as pune tot eşecul din sistem pe seama clasei politice. Nu tot cadrul legislativ privitor la educaţie poate fi incriminat. Ce putem reproşa politicului este faptul că nu a fost consecvent în a acţiona astfel încât educaţia să fie o prioritate şi în fapte, nu doar în vorbe.
De aceea această dezbatere trebuie scoasă din spaţiul virtual şi dusă la „locul faptei”, în şcoli şi în comunităţi, printre părinţi şi elevi, printre cadrele didactice şi responsabilii din administraţiile centrală şi locale.
Nu pot să nu menţionez şi un alt aspect, asupra căruia trebuie să insistăm mai mult: ceea ce s-a întâmplat la bacalaureat dovedeşte pericolul transformării educaţiei într-o marfă. Părinţilor şi elevilor li se pare firesc să dea bani pentru a cumpăra note mai bune la bacalaureat sau doar note de trecere. Ăsta mi se pare cel mai grav lucru dintre toate! Diplomele au devenit o marfă ca oricare alta. Între diplomă şi conţinutul ei: un anume bagaj de cunoştinţe, care conferă posesorului lor o serie de drepturi şi de avantaje, nu mai este nici o legătură de fond, ci doar una de formă.
Va multumesc inca o data si va doresc o seara frumoasa.
la justitie stam mai prost ca la invatamant. fara sa vreau sa fiu rau, acolo -adica la justitiei – ati incercat sa prezentati faptele cat mai frumos. la invatamant stam foarte prost dar cred ca adomnitei ala macar a incercat ceva si in nici un caz nu ni se prelungeste vreo clauza. predoiu o fi incercat el ceva dar timpul a fost prea scurt dupa domniile stanoaicai, macoveaicai si chiuariului. pacat de atitudine.
Corina,
Sunt mult prea multe prioritati in abordarea sistemului de invatamant ca aceasta situatie sa mai poata contnua in aceleasi conditii de pana acum.Daca invatamantul „ca prioritate nationala” nu se va reaseza pe fundamente conceptuale solide,situatia de incertitudine si delasare va continua.Noi cei de aici ne-am referit pe „felii” si desigur si cu o nota subiectiva in functie de referinta aleasa,dar unanim recunoastem ca problema majora este calitatea actului de invatamant ,de educatie si formare continua atat a elevilor cat si asupra adultilor.Nu mai putem opera acum la inceput de secol XXI cu aceleasi concepte si strategii proprii anilor 5o.Sistemul informational va face ,si la noi,ca buna parte dintre participantii la actul de educatie,elevi-profesori(cadre didactice in general)sa doreasca stratificarea nivelului de cunostinte si structurarea lui pana la esenta.De aici si pana la diminuarea analfabetismului calea nu este prea lunga.Se impune cateva minime conditii dintre care amintesc:-frecventa elevilor la ore/cursuri;-participarea constienta si activa la actul educational ,elev-cadru didactic-familie;-reconsiderarea si asezarea pe baze noi a relatiei ,factuale, profesor-elev:-ridicarea nivelului de constiinta civica a unei anumite categorii de parinti in a explicita rolul si necesitatea invatamantului in viata curenta si viitor:–pregatirea unor sprcialisti in sensul perfectionarii cadrelor didactice prin sistemul de formare continua;-stabilirea unui set de masuri ,general acceptate.pentru stimularea participarii la cursuri si diminuarea absenteismului cu participarea si altor factori extra-sistem dar cu responsabilitati in domeniul administratiei. Sigur acestea sunt vorbe frumoase si necesare dar nu si suficiente.Ele ar fi valabile daca ar avea sustinere politica si administrativ-guvernamentala in fapt si nu in intentii.Nu am pretenti ca sunt detinatorul adevarului despre situatia din invatamant,dar consider ca experienta imi permite sa apreciez ca pe termen mediu situatia se poate imbunatati numai printr-un efort colectiv si masuri coerente.Tot ce declara ,onor ministrul Educatiei si Cercetarii,este frumos dar cred ca este necesar sa trecem de la intentii la fapte.Cum ne pregatim elevii asa ne pregatim viitorul.Cu riscul de a fi contrazis si a ma face nesuferit ,sustin in continuare ca o cauza majora a analfabetismului, mai ales in zone marginale,este saracia cronica si lipsa de apetenta pentru educatie.Repet pentru o mica parte a populatiei urbane si rurale.Nu insist pentru a nu fi considerat deplasat.Cu respect,prof.IonBorgo.
Niciuna dintre variantele Legii învăţământului nu a definit cuvântul „Valoare”, după cum nu a definit cuvântul „Calitate”. Cele două definiţii aparţin cunoaşterii prudenţiale. Legea învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaşterea prudenţială din educaţia românească. Nici un singur proiect al Legii învăţământului nu s-a apropiat de punctul de basculare pentru eliminarea consecinţelor reformei învăţământului din anul 1948.
Pingback: Punctul de basculare « Blog ideologic Titus Filipas
of.
nici nu mai am ce pacatele mele sa comentez.
am vazut niste mostre de inteligenta romaneasca de la bacul asta „sabotat, fraudat”…si habar n-am ce sa fac: sa rad…sa plang…sa plec in noua zeelanda???
plus raportul de care vorbesti…
plus alte si alte….
Mi-a povestit cineva recent un caz, în care elevul după ce a primit zece şi a fost felicitat de către profesoara sa, i-a zis acesteia că mai bine i-ar fi dat 100 de lei, decât nota zece. Asta spune multe…
@ Blog ideologic – multumesc mult pentru linkul de pe blogul dvs. Asa cum ati observat, sunt foarte multi – dar mai ales dl prof Borgo – care au ridicat, ca si dvs, problema calitatii invatamantului. Va multumesc tuturor pentru aceste comentarii atat de pertinente in cautarea solutiilor pentru imbunatatirea sistemului de invatamant din Romania.
@ Ina, tu ai abordat adesea aceasta tema si te felicit pentru consecventa ta.
@ Ciprian, multumesc pentru acest comentariu, imi pare rau ca nu vii mai des pe aici. 🙂
Saracia din societatea romaneasca este o mare problema, intr-adevar, si cred ca ar trebui gasita si o modalitate de compensare a copiilor mertuosi. Dar cel mai important mi se pare ca profesorii sa fie platiti in mod decent, pentru demnitatea lor, pentru ceea ce fac, pentru incurajarea lor in cautarea motivatiei necesare pentru a se dedica generatiilor de elevi al caror viitor este, totusi, si in mainile lor. Sunt foarte multi profesori inimosi, care se dedica neconditionat, dar este importanta si aceasta latura.
Multumesc inca o data si o seara buna tuturor.
Iata situatia invatamantului romanesc in 2009:
http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com/2008/12/abuz-si-coruptie-cu-fondul-scolii-in.html#comments
http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com/2008/11/scoli-fara-acoperis-si-panouri-de-sute.html
iata cum arata un profesor din invatamantul romanesc, in 2009, care va sta in preajma copiilor nostri pe vecie, ptr ca de, e titular si nimeni nu are ce sa-i faca:
http://corectitudinea-lui-riegler.blogspot.com/2008/12/minciunile-de-pe-blogul-lui-riegler.html
http://corectitudinea-lui-riegler.blogspot.com/2008/08/razboiul-lui-riegler.html