Dor de Paunescu…

Am fost astăzi, intr-o „mini delegatie ad-hoc”, împreună cu Adrian Năstase si Titus Corlatean, să-i aducem un omagiu colegului nostru, poetul Adrian Păunescu. A fost toată viaţa lui un om de stânga, cu un discurs nu o dată radical. Această radicalitate nu i-a făcut prea mulţi prieteni, nici înainte de 1989, nici după. Dar a trecut mereu peste toate astea. Acum am văzut şi ce preţ a plătit pentru arderea lui. Mulţi spun acum că, dacă nu ar fi avut acest angajament politic, şi s-ar fi dedicat doar literaturii, ar fi fost mai câştigat. Eu cred că a fost un atât de bun poet pentru că s-a angajat, pentru că i-a păsat, pentru că a dat un sens social revoltei lui. Pentru că a fost şi un permanent revoltat.
Angajamentul politic al scriitorului, implicarea lui în viaţa cetăţii nu ţine loc de talent. Dar când există şi talentul, iar Adrian Păunescu a avut talent în exces, implicarea îi potenţează talentul şi poate da naştere unor capodopere. Sunt atâtea exemple în viaţa literară a secolului trecut, şi nu strică să ne aducem aminte de asta.
Lumea noastră nu mai înţelege şi nu mai apreciază angajamentul social al creatorului de artă. Acum totul este călduţ, lipsit de vitalitate, făcut doar să placă unui număr cât mai mare de oameni. Adrian Păunescu n-a fost aşa.
Eu l-am iubit, ca poet, şi l-am respectat, ca politician, am fost impreuna in Senat si nu o data am petrecut multe ore stand de vorba, mai ales despre soarta partidului de dupa 2004. Avea o sensibilitate de care nu ai fi crezut în stare o personalitate vulcanică, precum a lui. Şi mai avea o sinceritate a credinţei care lipseşte multor politicieni din ziua de azi.
Credea, in ultima perioada, că lumea l-a părăsit, era trist pentru că un sistem de vot rău întocmit i-a transformat în înfrângere victoria din circumscripţia lui. Îi lipsea lupta politică. Nu se vedea luptând doar cu trupul său. De asta a şi ajuns prea târziu la medici.
A avut o viaţă împlinită, şi mai ales a lăsat ceva în urma lui. Lumea nu-l va uita. Generaţia care a crescut cu poezia lui şi cu muzica promovată de el nu va lăsa în uitare opera lui, şi o va transmite generaţiei următoare. Dar de acum înainte ne va fi tare dor de Păunescu.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!