Bastoane contra saraciei?

Preţurile în România se află pe un trend crescător şi nu este nevoie de o şedinţă de spiritism să vezi că acest trend va continua multă vreme de aici încolo. Deocamdata, vinovat a fost gasit… cartoful! Mâncarea săracului le joacă iarăşi feste guvernantilor  si pune umărul, împreună cu iarba-dracului, la ratarea ţintei de inflaţie, ca în ultimii ani, de altminteri. Lăsând gluma la o parte: situaţia este cum nu se poate mai grea pentru români. De altfel, alimentele vor continua să se scumpească in intreaga lume, din trei motive: speculaţiile bursiere, schimbările climaterice, preţurile energiei şi  combustibililor. Iar cel puţin două din aceste cauze vor persista şi se vor agrava: schimbările climaterice şi preţurile la energie.

Pentru românii trăitori în mediul urban se adaugă costurile tot mai mari ale utilităţilor, din acelaşi motiv ca şi în cazul alimentelor: costurile energiei şi combustibililor. Toate astea vin pe fondul scăderii drastice a veniturilor şi în mediul urban (cu rare excepţii, veniturile au scăzut şi pentru angajaţii în mediul privat, şi în sectorul bugetar, şi pentru pensionari), scăderi care vor continua, sub diverse forme şi pretexte. Traian Băsescu spunea că veniturile şi nivelul de trai din 2007-2008 vor fi atinse abia prin 2015. Practic, românii experimentează blestemul celor şapte ani de vaci grase, şapte ani de vaci slabe. Deşi, chiar şi criză fiind, nu era nevoie de astfel de scăderi dramatice ale veniturilor şi puterii de cumpărare. Suntem, totuşi, o ţară în care planul de vânzări la maşini de lux a fost depăşit cu brio!

Am lăsat la urmă minciuna statistică. Pentru cei care trăiesc în mediul urban inflaţia este mult mai mare decât cea oficială. Nu poţi să spui că, în formula de calcul a inflaţiei, cheltuielile cu utilităţile(întreţinerea) este de doar 1,2%, când ea poate ajunge şi la 30%! De asemenea, pe fondul îmbătrânirii populaţiei şi al deteriorării stării de sănătate a populaţiei, ponderea cheltuielilor pentru sănătate este iarăşi mult subevaluată. Evident, toate astea nasc nemulţumiri, care vor fi cu atât mai mari cu cât Acordul cu FMI pregăteşte noi scumpiri, prin liberalizarea preţurilor administrate la energie şi combustibili. Vor creşte şi accizele la aceste produse. Nemulţumirea socială creşte. Şi ea nu va mai putea fi calmată, ca până acum, cu circul tele-justiţiei. Dialogul social a murit în România, iar actuala putere vrea să înlocuiască statul social cu statul poliţienesc. Nu mai investim în şcoli şi în spitale, ci în echipament de reprimare a revoltelor. Doar că scuturile, bastoanele de cauciuc şi grenadele cu gaz lacrimogen nu pot combate inflaţia, şomajul şi sărăcia. Cei care au gândit aşa tocmai au plecat de la putere. Aviz amatorilor!

8 gânduri despre “Bastoane contra saraciei?

  1. Pingback: Felicitari TNL Braila pentru premiul castigat « Adevarul e dincolo de noi

  2. Din păcate pentru cei defavorizaţi, sărăcia e o boală care are un singur tratament, anume munca productivă, eficientă, competitivă. Din păcate însă pentru noi toţi, România stă printr-o lungă tradiţie istorică, jalnic de slab la acest capitol. Şomajul este tot o boală, care are drept tratament creşterea economică, lucru ce se întâmplă doar unde mediul economic e sănătos, favorabil intreprinderii libere, neîmpovărat de biruri, atractiv pentru profit. Din păcate la noi mediul economic e viciat, mocirlos, nefertil, strivit de o impozitare primitivă, nepropice nici investiţiilor nici creşterii. Inflaţia, al treilea element analizat în articol, provine din dezechilibrele interne din ţară şi din dezechilibrul balanţei noastre comerciale. Dacă cele patru milioane de hectare nelucrate ar fi produs, preţurile produselor agricole ar fi fost evident mai mici. Dacă statul nu ar trebui să hrănească milioane de guri în plus, fără nicio contraprestaţie în muncă adevărată din partea respectivilor, desigur că nu ar trebui să pună impozite aşa de mari, nu ar fi fost nevoit să se îndatoreze, iar moneda naţională ar fi evident mai puternică. Soluţia, implementată larg în lumea civilizată de pe la anul 1200, este un model de societate în care bogăţia, creşterea economică şi puterea politică aferentă aparţin exclusiv celor ce le crează. Orice împovărare scade competitivitatea. Orice amputare a câştigului te face să doreşti evadarea din sistemul care te jefuieşte. Cine nu înţelege aceste reguli nu are de fapt loc în societate, trebuie fie să se schimbe radical sau să dispară.

  3. Când voi vedea un milion de protestatari în stradă, atunci voi spune că, în sfârşit, românul s-a trezit. Până atunci, somn uşor, naţiune, somn uşor, raţiune!

  4. Intr-o tara in care planul de vânzări la maşini de lux a fost depăşit cu brio, exista copii care traiesc prin case parasite si canalizari si omoara caini vagabonzi, pisici si sobolani ca sa se hraneasca! Asta este „capitalism”, asta este „societatea libera”?! De la cainii fara stapan la copiii nimanui… toti striviti de un Ferrari nou-nout! Bravos, natiune, halal sa-ti fie!

  5. SINDROMUL MUBARAK

    De la o vreme preşedintele Băsescu uscat ca un arac,
    Galben ca „floarea porcului” acuză sindromul Mubarak
    Boală ce va să schimbe faţa lumii, având un singur leac :
    Să lase frâiele puterii până ce at nu-l copitează ; un fleac.

    Azi şaişpe făurar se mai aude, încă, glasul roţilor de tren,
    Pe muzică de plumb, la Griviţa în Bucureşti ; halal antren.
    Armata ţării ceferistă pe care-ai terfelit-o, ca pe-o banală
    Porni-va, sigur, „marşul lung” de neoprit, la grevă generală.

    Cu arsenalul din dotare : ciocane, leviere, chei şi felinare,
    Mult prea sătui de tine şi ciracii tăi, ne mai având răbdare,
    Vor sta pe unşpe mii de kilometrii de cale, câţi are ţara ;
    Iar lângă ei poporu-ntreg şi umilit ce-ţi suportă povara…

    Te du, te du, te du, şi joacă babaroase pe Suez cu Mubarak
    Care mai copt la minte de cât tine o freacă pe nisip, cu trac.
    Ai supt la osul nostru, non-stop, hulpav, mai toată măduva,
    Să aibă alor tăi o veşnicie, şi după caz… Maria – văduva !

Lasă un comentariu